Eugen Serea
Nopțile de Sânziene

În nopțile de Sânziene nimic nu e așa cum știm,
Fragila pânza de păianjen, ispita unui Nephilim,
Un cânt al păsărilor beznei, văitat de suflet rătăcit;
Tentacule de spaime surde, prin aerul de antracit,
Ne caută încolăcindu-și ventuzele cu ghimpi flămânzi
În vis de sclav cu lanț de aur, în vis de prunc cu ochii blânzi.

Atemporalul Vortex geme și toate fiarele vorbesc,
Cei ce le-aud să nu adaste, că, negreșit, în zori orbesc,
O altă Lume își deschide portal vremelnic către iad,
Din care demoni suie-n inimi, în care îngerii mai cad,
Foșnesc în graiuri neștiute noian de ierburi, flori, copaci,
Încât, vibrând de-atâtea taine, nu poți decât să plângi, să taci.

O Lună plină uriașă, așa cum nu prea vezi ades,
Tot urcă, urcă, urcă-n slavă, ca în credul un vechi eres,
Iar lupii o adoră-n haite, sau singuratici, de pe stânci,
Înfiorați de strălucirea înțelepciunii ei adânci,
Dar șerpii știu că raza-i rece nu face solzii mai vioi
Și unei coaste rătăcite i-arată împărțiri la doi.

Și pretutindeni fierb miresme, în sânge-i psihedelic troc
Marionete-și pierd credința, negând și sfori, și ventriloc,
S-au revărsat pe dealuri negre, alene, râuri de catran
Din care aburii-ndoielii șterg orele de pe cadran
Și Timpul, brusc, încremenește, pendula grea rămâne strâmb,
O aură ca de comoară aprinde fiecare dâmb.

Aud Destinul cum se toarce de către Norne povestind
De pescuirea minunată din preajma Ultimului Grind,
Balanța, lin, mi se înclină din agonie spre extaz,
Ca unui condamnat pe viață, ce-a evadat din Alcatraz,
Strivind, val după val, în sine, frici de rechini, nu de sirene,
Ținându-l viu prima iubire a unei Nopți de Sânziene…

vineri, 24 iunie 2022

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Serea – Nopțile de Sânziene/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 25 iunie 2022