Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Eugen Serea – Panta Rei

Eugen Serea – Panta Rei

Eugen Serea
Panta Rei

Se prăbușeau în sinea mea abside,
Încet, fără întoarcere, tăcut,
Și mi se răstigneau efemeride
Pe clipa Veșniciei ce-a trecut…

Îngenuncheau, rugându-se, cascade,
Efluvii de-ntuneric și mister
Adesea, câte-un înger cumsecade
Mai sfâșia catapetesme-n cer…

Perfid cum e un mijloc de sirenă
Născându-se din valuri de smarald,
Nisipul din clepsidra mea perenă
Curgea ca mierea vieții, fald cu fald…

Se revărsa din inimă în suflet,
Greoi, un drum de lavă amărui
Și zborul meu se-mpleticea în umblet,
Străin pribeag în Țara Nimănui…

Doar norii lăcrimau peste deșerturi
În care sfinți de ceară se topeau
Când Crucea aprindea în mine certuri
Între ce sunt eu însumi și ce vreau…

Dar din abisul lucrurilor toate
Un dor suia durerea-n Infinit
Să umple golul firii, de se poate,
Cu roua Ta din ochiul meu uimit…

( vol. Ninsoare în august )

Facebooktwitterby feather