Eugen Serea
Plouă…

A început să plouă, frenetic, dintr-o dată,
E aerul mai rece, mai proaspăt, mai curat,
Cad stropii mari pe burgul de secole durat
Și toate-s mai frumoase, ca după o erată,
Mă plimb pe străzi înguste, miresme să învii
Din ploile prunciei, târzii sau timpurii.

Și aburi se ridică, înfiorând asfaltul
Sub pașii mei agale, cu plescăit bizar,
Aud cum se învârte, prin cer, al doilea zar,
Posibil să se-oprească pe șase, ca și altul:
Făcuse piruete, prin craniu, ani la rând,
Pân-a căzut în trapa din atriul unui gând.

Ce dulce-i mângâierea din ploile de vară!
Însă-i atât de scurtă, de-ar ține-un pic mai mult,
Cât să ating minunea, s-o gust, să o ascult,
Să simt că sunt Acasă, chiar dacă sunt afară,
Să îmi șoptească vântul, prietenul meu vechi,
Secrete neștiute de îngerești urechi.

E bine-atunci când plouă, pot plânge în neștire,
N-o să cunoască nimeni ce valuri au trecut
Pe fața mea de piatră, din ochiul meu de lut
Sau din triunghi ce poartă a cerului privire.
Se văd, printre rafale, cum umblă, lin, copaci,
Dar orbii, despre asta, te sfătuiesc să taci.

Și fulgeră, adesea, din zare-n altă zare,
Lumina peste fire arată lumi de vis
În care-ai vrea a trece, de n-ar fi interzis,
Din rădăcină dulce în roadele amare,
Dar tunetul trezește, configurând noi stări
Vibrațiilor theta, atavice chemări.

Apare curcubeul, o punte de iluzii
Pe care pasc licornii, vânați de lycantropi,
Răsfrâng incertitudini acum umplute gropi,
Dar norii fug departe de lumea de confuzii,
Lăsând senin în urmă, de parcă nici n-a fost
O scurtă ploaie, vara, având și ea un rost…

duminică, 26 iunie 2022

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Serea – Plouă…/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 5 iulie 2022