Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Eugen Serea- Priveghi

Eugen Serea- Priveghi

Eugen Serea
Priveghi

E încă sub pământ Lumina lumii
Unde se duc Luceferii când cad,
Acolo unde nu mai scriu postumii
Decât în rădăcinile de brad…

Și Trupul Său, înfășurat în pânză,
E-o rană chiar mai Vie decât noi,
Înfășurați în straturi de osânză
Și unși cu toate poftele, dar goi…

Ce răcoroasă-i liniștea adâncă!
Acum se odihnește, în sfârșit,
Îmbălsămat, pe patul Lui de stâncă,
Vasul de Mir de Nard, desăvârșit…

Un loc să-Și plece capul să Se culce
Nu a avut nici vreme pe pământ
Al Tatălui Cuvânt…O, Glas Preadulce!
Te odihnești în Noul Legământ…

E a doua noapte-a Firii fără Tine…
Ca Proorocu-n pântece de chit
Ninive Te așteaptă iar în mine,
Sălaș păgân, în patimi învechit…

Ierusalimul Te-a ucis odată,
Eu Te-oi primi-n cenușă și în sac,
Mă vei albi ca neaua fără pată,
Spălându-mă de bezna-n care zac…

O inimă se zbate pe aproape,
În stânga pietrei mele de mormânt…
Văd Giulgiul gol, plutind ușor pe Ape
Și-ngenunchez spre ceruri: plâng și cânt…

Un fâlfâit de aripi de Lumină
Îmi va aduce Timpul înapoi
Că lespezile mort nu pot să-L țină
Pe Domnul Învierilor din noi!

( vol. Vecernie)

Facebooktwitterby feather