Eugen Serea
Rămân
Da, mai rămân o vreme-n Lumea voastră,
Dar nu știu cât, și nu promit nimic;
Corola de minuni eu nu vă stric,
Dar voi pleca pe steaua mea albastră
La ceasul când cocoși neadormiți
Vor ispiti bătrânii eremiți.
Mai stau un pic, o clipă sau o eră,
Deși nimic sub Soare nu e nou;
Voi fi fântână, umbră sau ecou,
Voi naște vis, ucide-voi himeră
Ca un actor amnezic în antract,
Prin labirint de propriu teseract.
Nu mă grăbesc, e timp în piramidă,
Clepsidra, însă, scurge spre final
Nisipul fin, cuarțos, original
Al fluturelui ce-a rămas omidă
Pentru mătasea ce mai e de tors
În duzii lui Zaheu din morți întors.
Când voi zbura, n-o să vă dau de știre,
Oricum nu v-a păsat cât dor am ars
Până-n Damasc, când am plecat din Tars;
Veți lăcrima că sar în Nemurire?
Nu vă mai cred, nici dac-ar fi real
Podețul dintre voi și Ideal…
Am să mă duc, topindu-mă-n uitare
Ca boabele de rouă-n răsărit,
Fără de plâns, regret sau tresărit,
Ca spuma unui val pe țărm de mare…
M-or pomeni imperialii crini
Și trandafirii dăruiți cu spini…
joi, 16 iunie 2022
by