Eugen Serea
S.O.S.

În ceasul din urmă, cu mintea deplină,
Sătul de-ntuneric, dorit de Lumină,
Scriu azi cu durere, cu milă, mesajul,
Cât încă am semnul, tăria, curajul
Și slove de sânge aștern în misivă:
Pământul e-n flăcări și Lumea-n derivă,
Stăpânii dezbină pe orice criterii,
Pe sclavi să-i tot țină în jaf și mizerii,
Avidă e piața de noile droguri,
Iubirii defuncte se scriu necrologuri,
Valorile, toate, au scări inversate,
Se latră discursuri perverse, versate,
Mai mult ca perfectă e degringolada,
E tot mai aproape, temută, cascada,
Trag clopot zadarnic spre zdrențe sau trese,
Nu-i cine s-audă și cui să i pese,
Cândva era omul un cuget în trestii,
Acum nu-i departe de-un muget de bestii,
E-atâta de bine lucrat Labirintul
Că nu vor să iasă, să-i piardă alintul
Și vocile sacre jertfite-s tăcerii
În lacrima pură, fierbinte, a cerii,
Icoanelor sparte doar idoli le cântă
Prohodul, în pripă, iar magii descântă,
Șamanii dau leacuri, pipițe dau sfaturi,
Iar Țara e scoasă, bucăți, la mezaturi
Cu frâiele-n mână ne duc pe-arătură
Samsarii ce pus-au cuțit pe friptură,
Politica-i scenă stupidă, e-o farsă,
Iar inima noastră e goală, e arsă,
Nu-i șahul la modă, partida de table,
Se vând O.Z.N.-uri prin târguri de rable,
Se schimbă Extazul pe stări de duzină
Și Terra-i pe moarte, superba uzină,
Ard, lună de lună, păduri netăiate,
Nefirii, cu sete, dă frate pe frate,
Zerouri în fracuri, urcând pe cadavre,
Își dau doctorate în docte palavre,
Când vântul adie, se-avântă dragonii
Și macină moara, rânjesc epigonii,
Lacheii așteaptă, plecați, o poruncă,
Luceferi din slavă în mări se aruncă
De când Turnul Babel se-avântă în Spațiu,
Maimuța golașă e fără de sațiu,
Momâile, numai, stau încă de veghe
În lan de secară, pe muzică reggae,
Altarul e cerul, pământul e strana,
Le cântă de jale Maria Ioana,
Canari în Canare și ganja pe Gange;
Să-mi dai, Alexandru, doar două falange,
Să-ngrop elefanții în tâmplă de templu,
Să nasc o legendă, să fie exemplu
Atâtor miraje, eterne iluzii
Ce prind rădăcină în oameni, obtuzii,
Dând roadă tsunami, cicloane, tornade
Și-n cel fără scrupul, și-n cel cumsecade,
Elita e oarbă și gloata e surdă
Și Doamna cu coasa prin suflete zburdă,
Că-i vremea târzie și ultim e ceasul
Și-n toate e ochiul, echerul, compasul
Și-n Calea Lactee e numai colostru:
Ai milă, Iisuse, de sufletul nostru…

luni, 16 august 2021

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Serea – S.O.S./ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 15 februarie 2022