Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Eugen Serea – Și dacă…

Eugen Serea – Și dacă…

Eugen Serea
Și dacă…

Și dacă-aș fi o piatră, pe-un drum străvechi, de țară,
Călcată des de fierul copitelor de cai,
În praful umilinței, știind cât de amară
E bruma de iluzii, căzută ieri din Rai,
M-aș bucura de ploaia ce-alină grea arsură,
Nu m-ar ciopli, ca idol, prostie, scârbă, ură.

Și dacă-aș fi o scoică într-un abis al mării
Ce mișună de viață, dar plin e de rechini,
Aș crește-ncet sideful, ca jertfă a răbdării,
Formând o mică sferă de-nchipuite vini,
Pe care, brusc, mi-ar smulge-o, lăsându-mă ne-vie,
Mâini lacome ce fură, din bard, o poezie.

Și dacă-aș fi un vultur pe-un vârf semeț de stâncă,
Crescând în cuib trei zboruri cu spirit de monarh,
Le-aș desluși tot Cerul ca vale mai adâncă,
În care poți fi pradă: și sclav, și patriarh;
Și, rând pe rând, aș plânge, văzând cum se vor duce
În cuib străin, purtându-și, pe aripi, câte-o cruce.

Și dacă-aș fi un astru, o stea în depărtare
Sclipind străine coduri, din alte lumi, de jar,
În vise aș apune, aș răsări în zare,
Hulită pe un umăr, sfințită în altar,
Un sâmbure aș sparge din rodul întâmplării,
Ca să arăt ce dulce e miezul Întrupării.

Dar nu-s decât o umbră, nimic nu-i nou sub Soare,
Un fum de-o clipă-n aer și risipit în vânt,
Un clipocit de ape, un abur fin, o boare,
Un foșnet ca de frunze, pe Lemn când sta Cuvânt.
Când am să plec, voi râde: nu-i Lumea mai săracă!
Am să regret doar șansa, pierdută-n van: și dacă…

duminică, 26 iunie 2022

Facebooktwitterby feather