Eugen Serea
Testament
Tu, cel ce-n Labirint vii după mine,
Îți las lingouri prinse în stamine,
Safirul pur din strigăt de cocori
Și-n iarbă diamantele din zori,
Tipsia grea, de platină a Lunii,
Șiragul alb, de perle, al furtunii,
Puzderia de nestemate vii
Din noaptea rece-a toamnelor târzii…
Nu pot lua în ochii mei cristale
Din cimitire, lavre și spitale,
Creștinilor, vă dau în dar păgâni,
Ecouri, vă las peșteri și fântâni,
Rămân Saharei oazele tăcerii,
Răpindu-i doar mirajele plăcerii…
Voi, robilor, aveți pe cer o Cale,
Iar ceilalți, libertate în pocale,
Turnați pe răni balsamul de Corint,
Că-n râset de copil vă las argint,
În nenăscuți, ce nu știu Marea Dramă,
Bătăile de inimă de mamă,
La streșini, stalactitele măiestre,
Grădinile de gheață din ferestre,
Îndrăgostiți, acesta-i darul meu:
,,Stați în Iubire? Stați în Dumnezeu!
Și veți zbura, aprinși, peste genuni…”
Taine vă las, nu semne și minuni,
Iar celor ce n-au evadat din craniu
Le las enigme, spaime și uraniu,
De au nevoie de transfuzii sfinte,
Apus și răsărit fără cuvinte,
Pe cel care-l simțiți în duh că moare
Să-l adăpați cu razele de Soare,
Să nu mai vrea topirea în Ocean
Că-i las pe mal castele de mărgean!
Iar pentru cei haini și imorali
Las Marea Barieră de Corali…
( vol. Călărețul Ultimei Umbre)
by