Eugen Serea
Testament
Maestrul meu e-un babuin
Care-a trăit pe Tatooine,
Captiv în cușcă de argint,
Servit cu pâine, nuci, absint
Că aducea un „ce profit”
Stăpânului chivernisit:
Comunica, în Ameslan,
Cu orice mandalorian
Care-ți procură ce dorești,
Chiar ilegal, doar să-l plătești!
Eu l-am salvat cândva, demult,
Din circul ambulant, ocult,
Al unui jawa lacom, crud:
Era când Bond, când Robin Hood.
Dar cât a fost el de parșiv
În iarmarocul său lasciv,
De „maimuțoiul lui cel prost
Și leneș, fără nici un rost”,
I-am spus că-l scap, doar să mi-l dea;
Ce fac cu el? E treaba mea!
L-am lămurit, târziu, în bar:
„Lui Hanuman i-e avatar,
Un zeu de la periferii
Galactice, n-ai cum să-l știi!”
Și palma am bătut apoi,
Cam amețiți, ca doi gherțoi,
Negociind, protocolari,
La 900 de solari.
Cu babuinul meu m-am dus
Cât mai departe, spre Apus.
La început, sta supărat…
Dar când s-a prins că l-am salvat
Din greu destin nefericit
Al temniței la infinit,
Mi-a mulțumit și mi-a zâmbit:
Așa ne-am împrietenit.
Încet, încet, a început
Să-mi spună despre Nevăzut,
Despre Maeștri care știu
De Forța ce e-n tot ce-i viu
Și cavaleri Jedi trecând
Prin barierele de gând
Și despre cele două Părți:
Nimic din tot ce scrie-n cărți!
M-a învățat, m-a instruit,
Dar, iată, ceasul i-a sosit,
Cu ochii-nchiși, cu glasul stins,
Cu trupul slab, cu părul nins,
Blând, mi-a lăsat un testament,
Gata să plece din Prezent:
– O, tânărul meu Padawan,
N-aș vrea să fie totu-n van;
O cale poate-ți va părea
Că este bună când e rea,
O alta, dură la-nceput,
Te va desprinde clar de lut.
Vei învăța să uiți, să zbori,
Iertând de șaptezeci de ori
De câte șapte ori la rând
În colții Răului flămând.
Să nu te sperie cumva
Un bolovan în calea ta,
Îl ocolești sau îl zdrobești
Sau îl ridici, de îndrăznești.
Să n-ai încredere în cei
Care pretind că nu-s mișei,
Ba chiar și viața și-o vor da
Ca s-o salveze pe a ta:
Au să te vândă celor mari
Pe numai treizeci de solari…
Să ai în minte tot mereu:
Prietenii-i cunoști la greu,
La masă toți vor sta sub nuc,
Dar la necaz, ești singur cuc.
În alt sistem solar de fugi,
Să iei aminte ce îndrugi,
Ce gesturi faci și cum te miști,
De viața nu vrei să ți-o riști.
Să taci mai mult decât vorbești,
Nu te pretinde ce nu ești,
Și nimănui să nu îi fii
Datornic fie și o zi;
De îți sunt ei, să te ferești
De asta să le amintești.
Nu numeri bani în loc deschis,
Aici e iad, nu Paradis
Și să nu fugi după femei,
Știu, suntem în Mileniul Trei:
Dacă îți sunt precum un drog,
Eu te implor, nu doar te rog,
Să te așezi la casa ta,
Să nu ajungi o haimana!
Învață chiar de la vrăjmași
Că și de-ți intră patru ași,
Oricând, un altu-l va avea
Pe mânecă pe-al cincilea
Și-n mâna stângă, grobian,
Un disruptor klingonian!
Ferește-te, cât poți de des,
De cei ce merg pe interes,
De cei ce calcă peste morți,
Să spargă aurite porți,
De cei ce plinul nu și-l fac
Mai sus de golul din stomac.
Nu strânge lucruri sterpe, reci,
N-ai să le iei când ai să pleci;
Ce-i demn spre ele ca să tinzi,
N-ai să le cumperi, nu le vinzi,
Că nu au preț în Univers!
Spre a nu fi din Carte șters,
Tu caută să împlinești
Învățăturile cerești
Despre a da, nu a lua,
Despre a fi, nu a avea,
Și nu te teme de stafii,
Ci teme-te de ce poți fi
Dacă încalci principiul sfânt
Al odihnirii în Cuvânt:
Să îndrăgești mereu tăcerea,
Iubind, vei dobândi Vederea…
joi, 16 iunie 2022


