Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Eugen Serea – Ultimul cânt

Eugen Serea – Ultimul cânt

Eugen Serea
Ultimul cânt

A fost cândva un vis de Alb și Viu,
Născut precum Lumina din Lumină
Din cerul ca safirul străveziu
Răsfrânt în unda grea de apă lină…

Plutea precum un înger blând, sfios,
Pe căi tremurătoare, neștiute,
I se plecau ‘nainte, cuvios,
Și cei de jos și cele nevăzute…

Tăcută i-a fost trecerea de nea
Peste abis de spaime și ecouri…
În ce sălaș de taină se-ascundea
De arșiță sau rupere de nouri?

Când vântul serii legăna ușor
Lâncile vii, foșninde, gânditoare,
Se aprindea dumnezeiescul Dor
Din heruvimul trist cu ochi de soare…

Și toate-n jur de slavă străluceau
Și lăudau cu-n singur glas, fierbinte,
Mărire-n rugăciune I-aduceau
AToate-Făcătorului Părinte…

Dar într-o zi, rămas fără pământ
Întins-a aripi albe către lună
Și-n primul său și-n ultimul său cânt,
S-a înălțat ca flacăra din rună…

Iar lebăda și psalm și zboru-i sfântl
Le-a închinat Icoanei ce ne-adună…

( vol. Ninsoare în august)

Facebooktwitterby feather