Macină vremea un neam printre frunze,
Timpul dărâmă ţărâna prin vânt,
Inima bate, mai curge prin buze,
Vorba latină, al patriei cânt.
Vremea grăbită prin brazdă s-avântă,
Apa curată îşi spală izvorul,
Ploaia coboară, mierla mai cântă,
Lumea trăieşte cu chinul şi dorul.
Frunzele cad, se topesc ca zăpada,
Altele cresc după iarnă timid,
Lumea de vise se pierde sub spada
Vremii buimace cu zborul rapid.
Lacrima curge, durerea se-nşală,
Cântecul maicii răsună-n fuior,
Clipele deapănă ţara natală,
Codrul îşi scutură haina uşor.
Brazda se-nchină cuminte la faţă
Doina bătrână s-asculte cu drag,
Cântă copiii, balada se-nalţă,
Vântul dezmiardă acelaşi meleag.
Macină vremea un neam printre frunze,
Inima bate cuminte, blajin,
Vorba latină se scurge prin buze
Pentru ţărâna cu tristul destin.
(Versuri din volumul de poezii/aforisme “Durere Tricoloră” (autor Galina Martea), Editura Pontos, Chișinău, 2014).


