Stăpânit de tendința lăuntrică de a face, de a avea, de a dobândi cât mai mult pentru sine în astă viaţă, omul este capabil de lucruri atât plăcute, cât şi de lucruri mai puţin plăcute, acestea fiind în concordanţă directă cu aspiraţiile sufleteşti. Nemijlocit, intrând în jocul dorinţelor omul, deseori, râvneşte către acele culmi care nu-i sunt proprii capacităţilor intelectuale şi însuşirilor morale. Astfel, omul, fără a conştientiza corect circumstanţele şi consecinţele, râvneşte către puterea în stat doar pentru a ocupa funcţia care este destul de comodă şi care, la rândul ei, oferă multe benefii în interesul personal. O asemenea situaţie este prezentă în R.Moldova atunci când sunt anunţate alegeri prezidenţiale, parlamentare, etc. Ca să nu ne îndepărtăm prea departe de subiectul abordat, atunci ne vom referi la un caz concret şi anume: recent s-a dat startul pentru alegerile prezidenţiale în Basarabia care vor avea loc în 30 octombrie al anului curent. Ca răspuns la aceasta, o întreagă pleadă de persoane s-au înscris la Comisia Electorală Centrală din R.Moldova pentru a candida la preşedinţie sau mai bine zis la funcţia de preşedinte a ţării. În cele din urmă, să vă imaginaţi: în lista candidaţilor sunt înscrise 24 de persoane. Respectivele persoane sunt: Dumitru Ciubașenco, candidat desemnat de Partidul Politic „Partidul Nostru”; Andrei Năstase, candidat desemnat de Partidul Politic „Platforma Demnitate și Adevăr”; Mihai Ghimpu, candidat desemnat de Partidul Liberal; Maia Sandu, candidat desemnat de Partidul Politic „Partidul Acțiune și Solidaritate”; Iurie Leancă, candidat desemnat de Partidul Politic „Partidul Popular European din Moldova”; Igor Dodon, candidat desemnat de Partidul Politic „Partidul Socialiștilor din Republica Moldova”; Mihai Corj, candidat independent; Artur Croitor, candidat independent; Ion Dron, candidat independent; Valeriu Ghilețchi, candidat independent; Ana Guțu, candidat desemnat de Partidul Politic ”Dreapta”; Oleg Brega, candidat independent; Roman Mihăeș, candidat independent; Ilie Rotaru, candidat independent; Vitalia Pavlicenco, candidat independent; Vadim Brînzan, candidat independent; Inna Popenco, desemnată de Mișcarea Social-Politică Republicană „Ravnopravie”; Silvia Radu, candidat independent; Mihail Garbuz, desemnat de Partidul „Patrioții Moldovei”; Anatol Plugaru, candidat independent; Geta Savițchi, candidat independent; Vasile Tarlev, candidat independent; Maia Laguta, candidat independent. Printre candidaţii respectivi 10 persoane sunt din partea unor partide politice, iar 14 sunt independenţi. Astfel, şi-a luat startul operaţiunea care va desemna prin vot în data de 30 octombrie al anului curent alegerea unei persoane la funcţia de preşedinte al statului moldovenesc. Acuma totul depinde care va fi opinia cetățenilor pentru a face o alegere cât mai raţională şi binevenită pentru viitorul ţării. Dar, din situaţia actuală creată nu ştiu cât de bine alegătorul basarabean se va descurca în această opţiune. Sunt tocmai 24 de candidaţi la număr, cu orientări şi interese diverse, şi fiecare dintre aceştea mai mult/mai puţin/sau deloc sau compromis prin acţiunile întreprinse de până acum, cu toţii având funcţii cu activitate administrativă în ierarhia statului sau, cel puţin, având funcţii în instituţiile de stat din cadrul ţării. Nemijlocit, printre ei sunt şi agramaţi care nu au la bază nici cultură, nici cunoştinţele adecvate şi nici elementarul ce ţine de legea omeniei. În cazul dat, nici nu este cazul de a nominaliza, la concret, cine sunt aceste persoane. Oricum, toţi aceşti candidaţi vor să devină preşedinte de ţară. Este cazul de menţionat că o bună parte dintre candidaţi anterior (unii sunt prezenţi şi acuma) au ocupat funcţii de conducere în stat, dar, cu regret, niciunul dintre ei nu a produs nicio impresie pozitivă în a modifica/schimba cursul evenimentelor spre bine. Ceea ce se poate spune, cu certitudine, este că aproape majoritatea dintre aceşti candidaţi, în timp, şi-au creat o situaţie materială foarte bună, continuând să aibă un rol oarecare în puterea statului sau în cadrul ţării. Însă, acest lucru deja nu mai deranjează atât de mult, dar deranjează faptul ce va fi mai departe cu această ţară şi care îi va fi destinul în dependenţă de alegerea ce va avea loc la sfârşitul lunii octombrie. Fără îndoială, pentru alegător nu va fi deloc uşor pentru a decide pentru care candidat să-şi depună votul, aceştea fiind 24 la număr, cu atât mai mult pentru omul din zona rurală care este complet dezinformat şi nu cunoaşte absolut deloc situaţia reală, cu atât mai mult neavând cea mai mică părere despre actualii candidaţi. Cu adevărat, este o situaţie cât se poate de paradoxală, dar şi tristă. Dacă într-un stat civilizat pentru funcţia de preşedinte a ţării candidează câteva persoane, atunci în R.Moldova candidează o întreagă armată. În cazul dat, această armată de oameni vor să candideze la preşedinţie, vor să-şi încerce norocul pentru a obţine si a regla puterea de vârf în stat. Un spectacol destul de cunoscut pentru R.Modova şi destul de specific pentru ambiţia basarabeanului. Printre candidaţii actuali sunt personalitâţi destul de cunoscute precum: Vasile Tarlev, prim-ministru în anii 2001-2006; Mihai Ghimpu, cârmuitorul Parlamentului R.Moldova în anii 2009-2010, iar în 2009-2012 a fost președinte interimar al ţării; Marian Lupu, în anii 2003-2005 a fost ministru al economiei, iar în anii 2005-2009 și 2010-2012 a fost președinte al Parlamentului din R.Moldova; Iurie Leancă, prim-ministru în anii 2012-2015; Anatol Plugaru, ministru al apărării în anii 1991 – 1992; Igor Dodon, ministru al economiei și, în acelaşi timp, vice prim-ministru în anii 2006 – 2009; Maia Sandu, ministru al educației în anii 2012 – 2015. Iar dacă să ne referim la orientarea politică a unor candidaţi, atunci putem oferi câteva exemple precum: Mihai Ghimpu, Vitalia Pavlicenco, Ana Guțu sunt pentru unirea cu România, pe când Igor Dodon este anti-unionist şi promovează orientarea spre răsărit.
În mod normal, democratic şi civilizat ar fi fost bine ca o bună parte sau majoritatea dintre candidaţi să se comaseze în 2 orientări (de stânga şi de dreapta) sau în 3-4 orientări (de stânga, de dreapta, de centru). În aşa mod, poporul s-ar fi orientat mult mai uşor în alegere. Însă din bucătăria creată, putem decide că totul este un haos adevărat şi totul este creat, în mod special, pentru a deruta cât se poate de mult electoratul şi ca, în cele din urmă, succesul să fie obţinut de acei candidaţi/acele partide care promovează politica anti-europeană/anti-occidentală. De fapt, dacă să ne referim la ideologia politică, partidele de centru (centru-dreapta, centru-stânga) sunt curente politice caracterizate printr-o poziție de mijloc, adică situate între oportuniștii fățiși sau având un tip de coaliție politică ce se grupează împotriva partidelor situate la extreme. Dacă să ne referim la ideologia politică din R.Moldova, atunci putem spune că acei politicieni care se regăsesc în partidele de centru sunt acele persoane care sunt lipsite de claritate şi precizie, în aşa mod, considerându-se politicieni fără a provoca cuiva neplăceri, dar, totodată, simţindu-se comod în fotoliul de politician. Asemenea politicieni, fiind în diverse ipostaze, sunt atât pentru integrarea proeuropeană, cât şi pentru integrarea cea din răsărit. În ultimul timp, foarte mulţi politicieni de stânga sau de dreapta s-au transferat/aderat la partidele centriste, deoarece este mult mai confortabil acest lucru pentru propria piele. Cu mesaje mai clare pot fi consideraţi acei politicieni ce sunt de dreapta sau de stânga, dar totuşi depinde de caz la caz. Însă, ca să nimerim în ţintă, oricum majoritatea politicienilor din R.Moldova sunt acei care fac din politică un mijloc abil și demagogic doar de realizare a propriilor interese personale. Acest lucru este destul de evident chiar şi în cazul dat privind alegerile prezidenţiale. De aceea, nici nu este cazul de a da nume concrete în descrierea actuală (şi anume: care candidat este prounionist sau care este anti-unionist), deoarece situaţia este destul de incertă şi fragilă în cadrul societăţii basarabene şi care, totodată, rămâne în continuare în defavoarea omului şi a întregului popor. Rămânem doar cu impresia că pentru o ţară cu aproape 2,5 milioane populaţie (aşa cum se preconizează că aproape un milion este plecat din ţară) candidează la funcţia de preşedinte 24 de persoane. Poate greşesc, însă o asemenea situaţie, probabil, este un caz unic în istoria omenirii. Pe când, pentru R.Moldova este un caz destul de firesc ce are tangenţă cu mentalitatea omului, cu metodele de administrare a ţării şi, nu în ultimul rând, cu dorinţa omului de a fi complice în puterea statală.
Galina Martea
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..