Cina cea de Taină
După ce Unsul S-a smerit
spălându-Şi ucenicii pe picioare
şi i-a-ndemnat stăruitor
la fel să procedeze fiecare,
cu toţi învăţăceii lângă El
(nici Iuda vânzătorul nu lipsea),
la Cină a cerut ca-n veci
să fie săvârşită-mpărtăşania,
prilej de veşnică dispută
în veacurile ce-au urmat:
Un sens e transsubstanţierea,
iar consubstanţierea-i celălalt!
Apoi, frângând o pâine, El le-a dat-o
şi i-a-mbiat cu harul Lui de Dumnezeu:
– Luaţi, iubiţilor, mâncaţi!
Acesta este trupul Meu.
Tot astfel a luat paharul
şi, mulţumindu-I Tatălui, le-a zis:
– Beţi toţi din al Meu sânge ce se varsă
pentru-a păcatelor iertare cum e scris!
Căci nu voi bea de-acum încolo
din rodul viţei niciodată
până-n Regatul ce urmează,
unde-om fi iarăşi laolaltă.
Şi vă mai spun că printre voi
e unul care-o să Mă vândă –
unealta împlinirii-a tot ce-i scris
despre a Mea venire şi osândă…
Iar după Cină, scrie Iuda
în Evanghelia-i aparte,
că Mesia l-ar fi chemat
de toţi ceilalţi mai la o parte,
nu pentru blam, ci ca să-i ceară
în felul lui să se jertfească
şi să-L ajute-n acest chip
menirea de Trimis să-Şi împlinească.
George PETROVAI
by