Pandemiada (2)

(Tragicomedia globalismului)

 

 Partea I:  Apare omul

 

Privind în jur cu ochiul liber

sau cu unelte adecvate

(luneta ori fudulul telescop),

nu poți să nu te minunezi

de plinul celor observate

(viața și-ntocmirea pământească,

înaltul și genunea sa cerească),

așa cum înțelepții greci

– uimiți de colosala armonie –

a Universului sferos,

i-au zis acestuia Cosmos,

iar Kant la rândul lui spunea

ce mai de preț e pentru sine:

„Ceru-nstelat deasupra mea

și a moralei lege-n mine”…

 

După această abordare

a existentului magnific,

la modul cel mai general

pentru demersul științific

 

și care-n sine însumează

tot zbuciumul minții umane

(știință, artă, mituri, crezuri,

faimoase speculații vane),

 

utile-s câteva punctări

– pentru acei ce vor să știe –

despre profunda ființare

și-a sa eternă dinamie.

 

În primul rând, scormonitorul

(cugetător sau băgăcios)

se-ntreabă cum Totul rezultă

din primordia zisă haos,

 

acel inform inițial

ce n-avea chip și ascultare,

căci timpul era indecis

și spațiu-n nedeterminare,

 

astfel c-amorful rătăcea,

călăuzit doar de-ntâmplare,

în infinitul văduvit

de borne spațio-temporale.

 

Și iată că-n jocul gândirii,

totuna cu istoria,

creației i se opune

o speculație peltea,

 

ce-n locul Creatorului

așază evoluția,

principiul care guvernează

în totul ei materia.

 

Astfel se face că adepții

acestui moft exagerat,

susțin că-ntregul Univers

din întâmplare s-a format,

 

printr-o explozie enormă

a unei mase singulare,

fapt ce-i conferă armonie

și-o vie expansionare…

 

Așa spun ei, dar e știut

că din explozii nu rezultă

nici armonie, nici sublim,

ci doar dezordine mai multă.

 

Iar „evoluția” vieții,

prin saltul la superior

a formelor cele mai simple,

așijderea e din topor:

 

întâi că viul n-a ieșit

în chip firesc evolutiv

din pântecul materiei nevii,

orice condiții s-ar fi întrunit,

 

căci doar Pasteur a demonstrat

cu acribie competentă,

că viața poate să provină

numai din una anteexistentă;

 

apoi că până în prezent

ei n-au verigi de legătură,

iar formele se reproduc

conform cu-a speciei structură.

 

Al doilea set de precizări

din cele pentru om utile,

privesc superbul Univers

și însușirile-i nobile,

 

precum nemărginirea-n spațiu

și-n timp a sa eternitate,

amețitoarea-i profunzime

și-o veșnică mișcare ca la carte,

 

atât în microuniuvers

(atomi, celule, subcuante),

cât și în universul mare

(planete, galaxii, roiuri gigante).

 

Celula vie, de exemplu,

nici azi nu-i bine deslușită,

iar creierul uman rămâne

o vajnică necunoscută,

 

prin simpla sa alcătuire

(două procente-n greutate

din hoitul unui individ)

și însușirile-i aparte:

 

vorbire, cugetare, conștiință,

creație, morală, țel,

dar mai cu seamă-alesul dintre

a fi de treabă sau mișel.

 

Sighetu Marmației,                                                    George  PETROVAI

7-8 iunie 2022

Facebooktwitterby feather