Eugen Serea
Sau, poate…
Sau, poate, de eram, în loc de om,
O pasăre, peste pământ și ape
Plutind maiestuos, sub dulce Dom,
Simțind cum vântul aripi îmi încape,
Aș fi văzut, din sacre înălțimi,
Pe oameni ca pe pui de heruvimi…
Sau, poate, de eram, în loc de om,
Un șarpe care scrie-n piatra Lunii
Târâșu-i sinuos către un Pom,
Prin rădăcini râvnind Înțelepciunii,
Aș fi șoptit alt cânt, odihnitor,
Perechii, Lut și Soare orbitor…
Sau, poate, de eram, în loc de om,
Un pește, unduind prin sfere line,
În Ucayali, vechiul idiom
L-aș fi slăvit în orgile sixtine,
Gustând apoi, ca un abis marin,
Din bezna omenescului „- Amin!”…
Sau, poate, de eram, în loc de om,
Dragon de foc prin fluviul greu, de lavă,
Păzind comori ca paj, nu gentilom,
De furioase lăcomii de slavă,
Mă răcorea un Rai, doar să m-arunc
În lacrimile fiecărui prunc…
Pe când așa, sunt om, un simplu om,
Sub vremi, în trup, pe jar și prin ispite,
Treimică monadă și binom,
Biet amalgam de ștrasuri și pirite,
Tânjind către Orașul de Cristal
Ca naufragiatul după mal…
marți, 31 mai 2022


