Mai sus de nori, pe culmi de munte
el, Cerul, ce mai stăpânește,
și stelele, cât un grăunte
sau chiar mai mici, le vătășește.
Zăpezile mereu rezistă
pe piscurile mai înalte
din era, poate, sclavagistă
de nu, din vremea ăsteilalte.
Priviți a Soarelui splendoare
ce generos ne luminează!
Mărturisesc cu încântare:
că muzele mă vizitează.
Și-atunci, pe-o coală de hârtie
vă scriu: eu cred în armonie!