Eugen Serea
Am fost copil

Am fost copil cu părul creț, bălai,
Și-n ochi aveam Lumină din Lumină
În mintea mea – doar Curcubeu de Rai,
Iar inima de Soare-mi era plină…

Eram un Templu Duhului Tău Sfânt
Și mă jucam cu îngerii de-a Cerul,
Dar Îți slujeam cu-ntregul meu pământ:
Vedere-aveam, nu cunoșteam misterul…

Liturghiseam cu sufletul meu pur
Iubirea Ta de tot ce ne-nconjoară
Și Te-ntrupai, Iisuse, din Azur,
Ca Vis și Dor, adânc, din inimioară…

Când adormeam în cor de Serafimi
Și-n armonii de muzică de sfere,
Îmi privegheau ochi mulți de Heruvimi
Galactice spirale efemere…

Dar mai târziu, când oamenii mi-au spus
Că nu așa ajung în Cer, ca Tine,
Te-am rătăcit în Templul lor, Iisus,
Și de atunci, n-ai mai ajuns la mine…

În vremea asta, cât am vrut să zbor!
Dar mi-au tăiat aripile de rugă
Ca nu cumva să-nvăț să nu mai mor
Ci lutului să-i fiu tăcută slugă…

Pe când mă prăbușeam cu Zborul frânt
În pulberea de oase și ulcioare,
M-a strâns Iubirea Primului Cuvânt
La Pieptul Maicii Sfinte și Fecioare…

Și-mbrățișat de brațele de Rai
Ce-au legănat cândva Însăși Lumina,
Am fost din nou copilul cel bălai
Ce nu cunoaște patima și vina…

Când rănile din umerii-amândoi
S-au vindecat cu raze vii de lună,
Am revenit la semeni, în noroi,
Să le aduc și lor Vestea cea bună!

Și scriu cum mi-ai umplut Tu ochii goi,
Iar în urechi ,,Efata!”îmi răsună…

by

Referinţă Bibliografică

Am fost copil- autor Eugen Serea/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 28 noiembrie 2021