Cel neapus a răsărit
și lumea-n veci s-a lumina;
dorința Celui Preamărit:
să mai presare câte-o stea.
Și Luna s-a iluminat,
Pământul, evident, și el,
iar ieslea s-a-nfrumusețat:
Ioan I-a fi învățăcel.
De bunăvoia Sa, atins,
cu mâna de făptură Sa,
Cel nefăcut, Cel necuprins,
S-a îndurat ca Om, deja.
Un Înaintemergător
și Prooroc cum altul nu-i,
L-anunță pe Învățător;
Iordanul e ușor verzui.
Căci se prefac în vindecări
culorile-i, de te ating,
iar valuri de purificări
se-apropie și se preling.
S-a pogorât El, Om, din Cer
și în Iordan s-a botezat,
și-a împlinit înc-un mister,
păcatu-asupra-I l-a luat.
Iar Raiul, astăzi, s-a deschis,
și Soarele ne-a luminat,
e largă ușa-n Paradis.
Dreptate nouă ni s-a dat!
„Acesta-I Fiul Meu iubit”
din Cer S-a auzit un glas,
„Cel Preamărit și Preaiubit.
O vreme vouă Eu vi-L las”.