Din mine va rămâne-o pălărie
și-o umbră, ce te-a strâns, la piept, în brațe,
ori doar un ciob de dor- copilărie,
când păpușar jucam trăgând de ațe.
Nici trup n-aveam atunci…te-aveam pe tine
nici haine tu n-aveai și stam îmbrățișați
aveai doi sâni albaștri-amandine
și-un umăr ce durea, mai sus de omoplați.
De mâine, pot veni să mă îngroape,
ce-or mai găsi din trupul de hârtie…
căci duhul mi-e demult plutind pe ape,
ce-a mai rămas: bucăți de poezie.
![Urmareste-ne pe Facebook Facebook](https://armoniiculturale.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/social/regular/48x48/facebook.png)
![Distribuie pe Twitter twitter](https://armoniiculturale.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/social/regular/48x48/twitter.png)
![feather](https://armoniiculturale.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/icon.png)