Floare albă de cireș
cum să fac să nu dau greș?
Să îi spun că o iubesc
sau, abia atunci, greșesc?
Sufletul mi-e tot bucăți:
jumătăți din jumătăți,
mistuit de-albastru dor,
pregătit de al său zbor.
N-am văzut-o de trei luni
și-atunci: doar promisiuni,
că-ntr-o seară ne-om vedea,
floricică, turturea…
Unde oare-a dispărut?
Doar în vis mi-a apărut…


