Ascultă-mi vocea când șoptește:
„închide ochii și respiră,
când numerele le voi crește
ca a spiralei nouă spiră…

Inspir, respir și înc-o dată,
căci zgomotul te relaxează
și uiți, complet, de judecată,
doar somnul te mai vizitează…

Picioarele ți-s tot mai grele,
iar mâna-ncepe să îți crească:
spre lanul cel cu viorele…
continuă să se lungească…

Și fiecare zgomot, dragă,
te liniștește tot mai tare…
sub greutatea lui se leagă
un fluture de a sa floare…

Inspir, respir, ce greutate
la coapsele ce ți se-afundă…
Acum, se-ndreaptă și-n spre spate…
În zbor arată ca o fundă…

Dar ce figuri sunt desenate
pe aripile-i colorate…
Alege-ți una dintre toate,
ce vindecă… O, da! Se poate…

O simți, deja, cum te-ncălzește,
durerea, iute, cum dispare,
iar el pe floare-o părăsește…
Alege-ți noua ta culoare…

Omidă-a fost mai înainte
spre frunze, numai, târâiala,
dar avusese-un crezăminte,
când părăsise viermuiala,

că s-ar putea, cândva, să zboare…
Coconu-ngrabă ea și-l face
și nu apucă să-l măsoare,
căci gândul nu-i mai dă ei pace…

O iarnă-ntreagă de odihnă,
urmează-o nouă transformare:
pe-a ta așteapt-o, zic, în tihnă,
dar pupa-ncepe,-acum, să zboare…

Portal în ceruri se deschide…
Durerea strânge-o într-o mână,
minute-s până s-a închide…
Aruncă-o ca-ntr-o fântână!

Inspir, respir, te simți mai bine,
iar mintea ți-este tot mai trează,
revii alăturea de mine,
deschide ochii… Da! Cutează!”

by

Referinţă Bibliografică

George Rîurel Bălan: Inducție/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 30 martie 2022