Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » George Rîurel Bălan: Rugăciune

George Rîurel Bălan: Rugăciune

Pământ sunt, Doamne, cum mă știi,
sub mâna Ta m-am transformat
și-oi face-o până într-o zi
în care, da, voi fi zburat…

Tu aripi lutului îi dai,
de este omul liniștit
și-un înger, călăuză-n Rai-
luminător în asfințit.

Ajută-mă să mă ridic
și să mă las în voia Ta,
din cel plăpând mă vreau voinic,
din cel profan Tu fă-mă… stea.

Mă-ncred în Tine, Domnul meu,
și-atunci când dorm, că mă păzești,
dar și când mi-este foarte greu,
că drumul Tu mi-l limpezești.

Eu grijă nu duc de nimic,
cât îmi doresc Lucrarea Ta
în care am să mă implic,
de semn mi-i da și învăța.

Și nici de moarte nu mă tem,
iar despre viață: nici atât,
îmi fac dintr-însa un poem,
de, nu cumva, Tu-ai hotărât…

Dar iartă-mă c-am lenevit
și nici la rugăciuni n-am stat,
am fost, adesea, ostenit,
cum, în zadar, tot am umblat…

De mult, n-am spus un „Mulțumesc!”,
deși în gândul meu ai fost…
Neîncetat copilăresc,
iar Tu mă pui la adăpost…

De astăzi, toate Ți le-nchin:
primește, Doamne, ruga mea
în Cerul falnic, cristalin!
Mă iartă și nu Te-ntrista…

Facebooktwitterby feather