BRAȚE DE LUMINĂ

Familiei mele iubite

Îmi odihnesc ochii,

privind ore în șir

lumina ce izvorăște

de sus, din cer,

inundându-mi pupilele

cu frânturi de Rai,

cu sclipiri de aripi

de heruvimi,

cu statornicia

porților împărătești,

prin care omul

primește eternul,

primește binele,

de la El.

Îmi odihnesc mâinile,

unite ore în șir,

în ruga către înalt,

cu vârfurile degetelor

simt atingerea clipelor

vieților celor dinainte,

a slovelor scrise

în cartea vieții,

despre faptele celor

care sunt sau

care vor mai fi.

Îmi odihnesc auzul,

deschis către muzici

înalte, venite de dincolo

de lumea lumilor,

din multiversuri

care poartă pe unde

energii fabuloase,

îmbătând urechile

cu notele unui lied

nemaintâlnit.

Îmi odihnesc palmele,

răsucind împreună

linia vieții și a inimii,

obligate să-mi deseneze

destinul, ca pe o filă

de carte, prezisă de

Preaînaltul Mag în

Marele glob de cristal.

Îmi odihnesc clipele,

minutele, orele

ori zilele, pe care

nu le număr,

dar la enumăr,

ale mele sunt

cu bune ori cu rele,

cu oameni buni ori răi,

cu fapte bune sau rele.

Nu vreau să le schimb

cu nimeni și nimic,

ale mele sunt toate –

sunt partea magică

din povestea unei vieți,

care mă sărută

cu farmecul zorilor

și mă îmbrățișează

cu brațe de Lumină.

© Gheorghe A Stroia

România, Gustar 2022

by

Referinţă Bibliografică

GHEORGHE A STROIA: BRAȚE DE LUMINĂ / Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 27 august 2022