IUBITA MEA DE TAINĂ
Muzei mele: ADORATA
Iubita mea
de taină-i Poezia,
atât de dulce,
cu părul ca de foc,
cu ochi de lună
în deloc târzia,
albastra noapte
plină de noroc.
I-am tot purtat
aproape, lângă suflet,
credința mea
și-un dram de fericire,
în gândul meu
și în al vieții umblet,
pe căi de dor,
durere sau iubire.
I-am tot adus mereu
din ceruri stele
și zilelor le-am
descuiat lăcatul,
iar stării fade
a aripilor mele
i-am retezat din
rădăcini păcatul.
Iubita mea
de taină-i Puritatea,
ce-am așternut-o-n
slove, ceas de ceas,
din patimi de lumină
i-e dreptatea,
timp din puținul
ce azi i-a mai rămas.
Iubirii mele
pe viață-i sunt fidel,
i-am tot jurat adânc
doar ascultare,
să fiu cuminte
în timpul cel rebel,
căci rouă îmi va fi
în setea-mi mare.
Iubitei mele,
blândei Poezii,
nimic nu-i mai refuz,
chiar niciodată,
dacă-mi promite
că îmi va ține vii
emoția și
dragostea aflată.
Iubita mea
de taină-i Poezia,
atât de dulce,
cu părul ca de foc,
cu ochi de lună
în deloc târzia,
albastra viață
plină de noroc.
© Gheorghe A. Stroia
România, Gustar 2022
by