MAI FRAGILI CU O VIAȚĂ

se dedică dnei Monica Hurmuzache-Clark, pentru al său minunat jurnal inițiatic, frumos intitulat „FLOAREA SOARELUI”

Uneori, sufletul,
ascuns între lumi,
încearcă să prindă
viața în palme,
îmbrăcat de bal,
în roșu ori alb-astru,
sau înfășurat în treceri,
cu siluete de umbră.

Alteori, sufletul,
întors în amintire,
reușește să înoate
printre nămeții iernii
unui regret – prunc
nenăscut al suferinței,
întrupat să traverseze
mările și oceanele,
ce prevestesc
vremea minunilor.

Niciodată, sufletul
n-a încetat să brodeze
flăcări din lacrimi,
ape limpezi curgând
dinspre înăuntru înspre
afara ființei, punând
anotimpuri de ceară,
din care ne naștem
mai fragili cu o viață.

Aproape întotdeauna,
milioanele de vieți,
trăite de la incertitudini
până la promisiuni,
conturează imagini, fapte,
într-o alchimie spectrală,
desenează personaje,
ca reflexii ale aceluiași Eu,
cu chipul grăuntelui de rouă
oglindit în bobul de grâu.

Peste toate, Lacrima
este stăpâna absolută
a firavului fir al vieții,
domolind inocența clipei,
convertind-o în vârste
în ale căror inimi mature
încap milioane de vise,
îmbrăcate în lacrimi.

© Gheorghe A Stroia
România, Gerar 2023

FOTO: preluare de pe internet, copyright-less