Nu era mai mare
decât un grăunte,
dar era roșie
ca rugurile primăverii
aprinse peste dealuri.
dar era roșie
ca rugurile primăverii
aprinse peste dealuri.
Nu era mai agitată
decât norii sângerii,
dar era grăbită
ca talazurile mării.
Nu era mai bună
decât luna de pe cer,
dar era caldă
ca pâinea crescută
din boabele de aur.
decât luna de pe cer,
dar era caldă
ca pâinea crescută
din boabele de aur.
Nu era mai limpede
decât firul de apă,
dar era curată
ca lumina candelei.
decât firul de apă,
dar era curată
ca lumina candelei.
Nu era mai aspră
decât gerul iernilor
de zăpezi pline,
dar era veselă
ca glasurile copiilor
peste derdeluș.
decât gerul iernilor
de zăpezi pline,
dar era veselă
ca glasurile copiilor
peste derdeluș.
A trecut timpul
ca un fum,
brazdele-i sunt
riduri adânci,
bate mai rar,
mai apăsat,
simte mai des,
mai dureros,
inspiră mai încet,
mai temător,
arde, însă,
de dorință,
e încă vie.
ca un fum,
brazdele-i sunt
riduri adânci,
bate mai rar,
mai apăsat,
simte mai des,
mai dureros,
inspiră mai încet,
mai temător,
arde, însă,
de dorință,
e încă vie.
Of, inimă, ce bătrână ești!
Gheorghe A Stroia
24 august 2017
24 august 2017


