POETUL – O CLIPĂ

În fiecare clipă,
smulge din trupul său,
să îl dea vulturilor
prometeici
să guste, să simtă
sarea din el, amăreala,
mirosul de țărână,
iarbă și vânt.

În fiecare trăire,
ascunde lacrimi,
cu speranța că
vor fi îndeajuns
cât să spele,
să curețe
rănile timpului
bătut de ninsori.

În fiecare vers,
moare cu
fermitatea pietrei
și înviază în cuvinte

presărate cu liniște,
cu încrederea
că va găsi liman
în privirile flămânde
de poezie.

În fiecare literă,
mușcă din durerea
ca o stâncă,
urcând cu aripile moi,
mai sus, tot mai sus,
spre cerul
încărcat de astre.

El, poetul, este
liniștea cerului
sărutând pământul,
este pământul primitor
al ierbii timpului său,

Poetul –
o clipă
din lacrima
sărată
a Veșniciei.

© GHEORGHE A STROIA
ROMÂNIA, Răpciune 2022

Facebooktwitterby feather