Se duc poeții, se tot duc…

(spre neuitarea lui Valer Sabău și Ion Burnar)

Se duc poeții și nu știm

de-ajung în vreun lăcaș de sticlă;

dar știm că în județ și-n țară

fără de ei e-un spor de pâclă.

 

Căci poezia alta nu-i

– ca muzică a slovelor –

decât nectarul stors cu trudă

din fandoseala muzelor,

 

care pe urmă-i picurat

în inimi de alean robite,

ca omul mai uman să fie

prin zbor spre zări nemărginite…

 

Te-ai dus, Valer, luând mărgeaua

din zestrea șarpelui cu pene,

ca Ionu’ Împăratului

netimpul să și-l bucure alene.

 

Acuma c-amândoi sunteți

pe plaiurile veșniciei,

unde precis vă delectați

cu-ndivinarea poeziei,

 

cuvine-se să nu-i uitați

pe-amicii încă în viață –

ba inspirându-i peste fire,

ba dându-le în somn povață.

 

Pentru că noi, rămașii, știm

ce voi, plecații, știți mai bine –

pe rând de-aicea toți ne ducem

în lumea umbrelor depline,

 

de unde doar Mântuitorul

a revenit la ființare

și unde nimenea nu duce

nimic din fizica sforțare,

 

ci va rămâne printre vii

cu zestrea sa spirituală,

dovadă cum că n-a trăit

degeaba-ntr-o lume nasoală.

 

De-aceea cred c-ar trebui

să  facem tot ce ni-i permis,

ca întâlnirea netrupească

să fie un regal de vis.

Sighetu Marmației,                                                          George  PETROVAI

10 sept.  2022

Facebooktwitterby feather