Spiritul, ființa, momentul, timpul ce-aduce clipa și o ia, viața fixată în temporalitate, viața sufletească, ceea ce a fost în act și se revede în privire și minte, ceea ce era și nu mai poți atinge, ceea ce exista și a dispărut, ceea ce ai avut în fața ochilor și ai pierdut, ceea ce îți interzice să uiți, ceea ce îți păstrează amintirea a ce nu vei mai fi, nu vei mai avea, nu vei mai trăi niciodată…, fotografia…! Omul a reușit să dubleze lumea și viața reale cu lumea și viața dacă nu fictive, virtuale…! De aceea, unele fotografii sunt scumpe cât lumea și viața înseși.

Iată pe una dintre acestea: fenomenalii tenismeni români Ilie Năstase și Ion Țiriac împreună cu inegalabilul fotbalist Pelé. Câți dintre compatrioții noștri ne pot arăta o astfel de imagine ce astăzi, când triplul campion mondial cu echipa națională de fotbal a Braziliei (în 1958, 1962 și 1970), marcatoar al 1281 de goluri în 1363 de meciuri sub culorile clubului brazilian Santos FC (1956-1974), la Cosmos New York (1975-1977) şi la naţionala Braziliei (77 de goluri în 92 de selecţii), ne-a părăsit definitiv, lăsând lumii finite aspirația neatinsă a gloriei veșnice și amintirea genialității sale sportive pentru cât timp lumea aceasta va exista?! Puțini! Foarte puțini! Cuprindem aici în primul rând imaginile cu senzaționala echipă Națională de fotbal a României, după unii de aur, după alții cu rolul premergător al celei de aur, care, la Guadalajara i-a ținut piept campioanei mondiale (Brazilia), lui Pelé, lui Jairzinho și celorlalți imbatabili fotbaliști, atunci stele ale fotbalului, azi legende ale sportului mondial. Am pierdut cu 3-2. Au marcat: Pelé (‘19, ‘67), Jairzinho (‘22) / Dumitrache (‘34), Dembrovschi (‘84). Nu putem presupune nesubiectiv care ar fi fost scorul final dacă meciul ar fi mai durat câteva minute. Nu știm cât de fantezist ar fi un răspuns favorabil echipei României, dar nu sunt puțini comentatori care spun că soarta s-ar fi întors de partea noastră…!

Să ne amintim: Félix, Brito, Piazza, Carlos Alberto (c), Clodoaldo, Marco Antônio, Jairzinho, Gérson, Tostão, Pelé, Rivellino, Ado, Roberto, Baldocchi, Fontana, Everaldo, Joel, Paulo Cézar, Edu (Brazilia, antrenor principal Mário Zagallo); Necula Răducanu, Lajos Sătmăreanu, Nicolae Lupescu, Mihai Mocanu, Cornel Dinu, Dan Coe, Emerich Dembrovschi, Nicolae Dobrin, Florea Dumitrache, Radu Nunweiller, Mircea Lucescu (c), Mihai Ivăncescu, Augustin Deleanu, Vasile László Gergely, Ion Dumitru, Alexandru Neagu, Gheorghe Tătaru, Marin Tufan, Flavius Domide, Nicolae Pescaru, Stere Adamache, Gheorghe Gornea (România, antrenor principal Angelo Niculescu).           Acestea au fost cele două titanice și frumoase echipe mondiale de fotbal care s-au înfruntat în Mexic, ale Braziliei și României (loturile sunt cele complete, nu doar în componența în care au jucat meciul – Dobrin, spre exemplu nu a fost integrat în echipă în nici unul dintre cele trei meciuri pe care naționala de fotbal a României le-a jucat cu Anglia, Cehoslovacia și Brazilia).           Sigur că imaginile video și fotografice de la acest meci nu lipsesc, firește că jucătorii români glorioși, frumoși și măiaștri întregesc istoria vizuală a acestui moment memorabil ce-a vrăjit lumea fotbalistică mondială. Dar, fără a minimaliza excepționalul prestigiu meritat de absolut toți fotbaliștii naționalei române de fotbal din Mexic, cei care sunt azi printre noi și cei care ne-au părăsit, fotografia fabuloșilor noștri tenismeni care au făcut pe marile arene sportive ale lumii câte o Guadalajara tenisului mondial de câmp, alături de legendarul fotbalist Pelé, nu este de conjunctură, ea reprezintă o stare reală emoțională de prietenie, de acel ceva al unei afinități de valoare ce se leagă între marii campioni ai lumii din toate timpurile, între oamenii de valoare pe care istoria planetei îi așază în mod natural la rațiunea și capacitatea de a exista și a se stratifica valoric umanitatea.           Ne pot arăta bătăușii cu uniforme care l-au culcat pe Ilie Năstase la pământ, vreo astfel de fotografie? Sunt ei măcar de anvergura rachetei cu care Ilie Năstase vrăjea miile de spectatori din tribune, milioanele de telespectatori din fața micilor ecrane și alte milioane și milioane de fani ținuți la curent cu actualitatea meciurilor și topul mondial în tenisul de câmp prin intermediul radioului și presei din lumea întreagă? Cine sunt acești oameni mici, ca să își permită să bruscheze un sportiv atât de mare, un om cu atâta notorietate și deopotrivă cu valoare – între valoare și notorietate în timpul contemporan românesc semnul egal există foarte rar? Cum am ajuns noi aici, ce blestem ne înjugă, ce am greșit, ce trebuie să facem ca să ne apărăm pe cei ce ridică steagul mândriei noastre naționale la înălțime de prestigiu mondial?           Să vedem o fotografie a cuiva dintre, umilitorii nerepetabilului tenismen român, măcar cu bucătăreasa lui Pelé, nu cu marele Pelé cel venerat de Brazilia și întreaga lume…! Există așa ceva? Ca să ajungi până și la bucătăreasa lui Pelé trebuie să ai capacitatea de a-ți cunoaște propriile tare și a face reverență în fața celor care te depășesc imens în tot. Dar dacă nu ai așa ceva, sigur că recurgi la ce te pricepi (s-a văzut la televizor în ce constă priceperea aceasta). De-ar fi fost român, pesemne că și Pelé, fotbalistul campion de trei ori al lumii ar fi fost trântit la pământ de niște oameni în solda noastră a tuturor, pasămite anume ca să ne tăvălească pe jos…!

Anul ce tocmai s-a dus – bine-ar fi fost pentru lume nici să nu fi fost deloc –, două dintre starurile bucuriei și mândriei noastre sportive au fost terfelite totalmente absurd și în gravă libertate anarhică românească: Ilie Năstase și Gabriela Szabó. Suntem țara tristeței naționale, dar revolta este pe sectoare, la comandă și fără nicio legătură cu binele obștesc. De aceea e trist, dincolo de tristețe, că nu se ridică nimeni la revoltă după ce fotbalistul Gică Popescu a fost aruncat în pușcărie, după ce Ilie Năstase a fost umilit în piața mare, după ce Gabrielei Szabó i s-a desfăcut contractul de muncă de la CSM, începându-i-se și o fabricare bineștiută de noi de acuzări bifate anticipat…!

Deocamdată, pe micuțul Dan de la primăria mare și pe trupeșa Clotilde de la primăria sectorului fraierit i-am ruga să ne arate și ei vreo fotografie, afară de una cu pleșca de pălărie pe capu-i zburlit ca bufnița prin autobuzele Capitalei ori arătând clar ca lumina zilei năvala în camere cu acces interzis și răscolirea sacilor cu voturi. Vreo fotografie onorabilizantă, cu oameni onorabili, dar el, micul și ea, trupeșa să fie de acolo, să-și probeze rostul și recunoașterea, au dumnealor?!

N-au…! În nici un caz, căci dacă ar avea ar umple decorul stradal cu ele.

Priviți aici fotografii ce ne vor face în felul lor fericiți în zilele acestea, ieșiți fiind din temperatura sărbătorilor de iarnă și intrați brusc în frisoanele a nu știu câtor soiuri de viroze, epidemii, pandemii…, ce de o vreme sunt și ele de sorginte politică – e scandal mare și între acestea, nici ele nu se mai înțeleg, ba fac alianțe, ba sunt la putere, ba sunt în opoziție…! Nici nu mai știi de partea cui să fii: a răcelii, a gripei cu mulțimea ei de tulpini, a coronavirusului, cu mulțimea lui de origini, tulpini și-ncrengături?!

Dacă nu înnebunim, nici bine n-o ducem…! Dar, priviți fotografii frumoase cu și despre oameni frumoși! Urâții, nu sunt o preocupare a neamului românesc, s-a întâmplat ceva cu neamul românesc, este anesteziat…! Dar eu cred totuși că nu mai este mult până când pocitaniile vor dispărea pe cale naturală…!

Aurel V. ZGHERAN

Surse foto: Colecția personală Ilie Năstase și gsp.ro (aceasta din urmă reprezentând secvențe din desfășurarea meciului de fotbal de la Guadalajara, dintre echipele naționale ale Braziliei și României)

by

Referinţă Bibliografică

Ilie Năstase, Ion Țiriac și Pelé, o fotografie scumpă ca un reper al istoriei sportului mondial/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 9 ianuarie 2023