E noapte.
E târziu, și somnul tot nu vine.
Așa trăiesc.
Ascunsă-n umbra nopţii.
Îmi construiesc imperii
Din tăcerea adâncă a eternității.
Și noaptea,
Tot mai mult se-așterne
Apare luna în tăcere.
De mult o aștept,
Să-i spun a mea durere.
În noapte,
Îmi caut și simt mângâierea.
Atunci când domină tăcerea.
Sunt singură cu mine
Departe de lumea asta
Rea și plină de suspine.
Din volumul de poezii „Florile cireșului tânăr” – Editura Timpul, autor Daniela Gumann



![]() |
Referinţă Bibliografică |