Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » Interferențe astrale

Interferențe astrale

Interferențe astrale

Moto: ” În prietenia curată există o gingășie la  care nu pot ajunge cei ce s-au născut mediocri”

 ( La Bruyere)

Cu pași mărunți ca de furnică

Străbate străzile-n Cetate

Când mai ajunge să-și lanseze

La Voiculescu înc-o carte.

              Așa gândeam când așteptam în stația de maxi-taxi, din prima localitate pe DN10 dinspre Buzău, să vină un mijloc de transport, pe o vreme urâtă de iarnă, să mă ducă la oraș, acolo unde urma să particip la lansarea cărții  maiciI Lucia, Planetarium. În aula Bibliotecii Județene ” V. Voiculescu” am fost la aproape toate lansările de carte ale acestei neobosite autoare. Cineva se poate întreba ce mă leagă pe mine de Lucille Iona ( Lucia Ioniță). Când ne-am intersectat prima dată în viața aceasta, a fost in cancelaria Lic. Ind. nr. 4 (D. Filipescu), dumneaei profesoară de Limba rusă, eu de fizică…la începutul carierei mele. Intre timp, domnia sa, având baza la alt liceu din oraș, s-a stabilit cu toată norma didactică acolo, așa că nu ne-am mai întâlnit…până când, după mulți ani, Dumnezeu a făcut ca drumurile noastre să interfereze.

În una din zile, după terminarea programului, mergeam pe Bulevardul Unirii, dinspre pod spre centru și…în fața mea o revelație… fosta mea colegă de cancelarie, în straie monahale. Reîntâlnirea aceasta a dus la prietenia care durează și astăzi, pentru că am constatat că ne ghidăm după același principiu: Nihil sine DEO. În vremea aceea, trimiteam articole la Tribuna învățământului și atât de mult am fost impresionată de activitatea pe care o desfășura încât am conceput unul cu titlul ” Tăcerile Martei Bibescu”, care a apărut în nr 888, 26 februarie-4 martie 2007. Iată ce scriam atunci:

Doamna profesoară Lucia Ioniță ( monahia Lucia) și-a continuat activitatea de dascăl și după pensionare, predând Limba română și Religia  la Seminarul Teologic de fete de la Rătești, după care, lucrând în cadrul Fundației pentru copii ”Sf. Sava”, din Buzău, alături de fondatorul și conducătorul  acesteia, pr. prof. dr. Mihail Milea, s-a dedicat copiilor defavorizați de la Așezământul  din satul Câmpeni, com Amaru, jud. Buzău, ca profesor și maică directoare. ( În prezent, la Câmpeni, unde s-a stabilit maica Lucia, așezământul este pentru femei în vârstă și cu probleme de sănătate, unele dintre ele devenind personajele cărților.)

Invitând-o la una din ședințele cenaclului din școala noastră ”Cuvinte potrivite”, m-a impresionat promtitudinea cu care a răspuns invitației și modul cum a prezentat esența penultimei sale cărți publicate, „ Tăcerile Martei”, carte concepută sub forma unor scrisori adresate de autoare  Martei Bibescu, în care-i povestește acesteia  despre realitățile societății românești de astăzi, făcând, din când în când, trimitere la societatea în care a trăit destinatara scrisorilor.

În curând, ” Magdalena-sau pe treapta intermediară” nu va mai fi ultima carte publicată,  că Lucille Iona, acesta este pseudonimul cu care-și semnează lucrările, muncind cu atâta frenezie, a reușit să mai scrie, în mica garsonieră plină de cărți de filosofie, religie, beletristică-prietenii ei din ” chilia” în care s-a retras, încă două manuscrise care așteaptă să intre sub tipar.

Monahia Lucia a înțeles ce-a scris în cartea sa:”…dacă am renunța la înverșunările noastre în a rezolva problemele existențiale, mai ales atunci când nu merg toate conform dorințelor noastre, dacă am acorda Providenței întreg creditul nostru-asta presupune, desigur, în primul rând respectarea valorilor morale, raliate la Divin-am rămâne surprinși sub naivitatea noastră omenească, de atâtea alte variante de rezolvare care ne-ar fi dezvăluite misterios, prin har divin”

S-au scurs 12 ani de atunci, și Lucille Iona scrie cu atâta vivacitate, chiar dacă între timp a trecut printr-o cumpănă –când firul de care se ține  viața stătea să se rupă, dar…harul Domnului a coborât asupra ei și funcțiile vitale s-au restabilit și, ca prin minune, memoria-i lucrează la capacitate maximă. Citindu-i scrierile, mi-a creat, de la început, impresia unei enciclopedii …asta pentru că, după cum mărturisește în cărțile sale, citea mult, încă de mic copil, acumulând informații  din filosofie, literatură, psihologie, religie. În una  din întâlnirile noastre, în modesta sa garsonieră din Cetate, în perioada de recuperare după bluful suferit, mi-a dat câteva sfaturi: să citesc Scriptura, viețile Sfinților Părinți și să țin jurnale. Sfaturile i le-am urmat, și mi-au prins bine în haosul lumii în care suntem prinși cu sau fără voia noastră. Măcar să avem puterea să ne păstrăm luciditatea minții pentru a fi capabili de o comunicare cu cei care gândesc că viața, pe lângă latura materială-ușor de sesizat, are una mult mai importantă-spirituală.

Cărțile prietenei mele sunt un permanent dialog între autoare ( Suzana, Roxana, Estera) și persoane din viața sa, dialog din care, dacă-i urmărești cu atenție meandrele, descoperi ceva ce-ți aparține…ceva din trecutul tău, mai îndepărtat sau mai apropiat. Lucrul acesta l-a constatat și colega mea de catedră-36 de ani împreună la același liceu, fără întrerupere(!),  care a notat pe ultima filă a cărții Frunze de toamnă:  ”Am citit-o aproape integral într-o noapte de noiembrie când somnul meu plecase hai-hui. Credeam că citind voi adormi, dar am stat în continuare și mai trează…Multe din pasajele autobiografice citite m-au trimis și pe mine în trecut. M-am gândit la multe lucruri, am reflectat…

Mulțumesc celei care a scris cartea și celei care mi-a oferit-o! Elena Cleja, noiembrie 2010”

Cum spunea și directorul editurii RAFET,  Constantin Marafet, prezent la lansarea  cărții Planetarium, din 11 ian. 2019, cea mai mare recompensă pentru un scriitor este să i se citească cărțile. Așa că cea mai potrivită urare pentru Lucille Iona, alături de sănătate și multă inspirație, este să aibă câți mai mulți cititori și la următoarele două cărți care așteaptă să intre sub tipar, după cum a anunțat în cuvântul său autoarea. Doamne ajută!

 

12 ian. 2019 , Vernești, Buzău, România, Georgeta Tudor

Facebooktwitterby feather