Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Eugen Serea- Izvorul

Eugen Serea- Izvorul

Eugen Serea
Izvorul

Izvorul curge liber spre Marea lui dintâi
Cu șerpuiri de Taină, prefigurând Lumina;
Când trece peste-al pietrei preaveșnic dor: ,, -Rămâi!”
Argintul Viu o spală și-i duce toată vina…

Înfiorate șoapte întorc străvechi povești
În Curcubeul Sacru dintre timpan și tâmplă
Și îmi aprind iar setea de Apele Cerești
Tot așteptând Venirea ce nu se mai întâmplă…

Sclipiri de diamante frânturi de Lună sorb
Într-un vârtej de cetini când vântul nopții plânge…
Îngenuncheat, în lacrimi, cu sufletul meu orb
M-adăp…Însă Izvorul are un gust de Sânge…

Și-abia acum, Iisuse, încep să înțeleg
Cum a țâșnit Lumina din coasta Ta străpunsă
Ca să topească zale…Și tremurând dezleg
Din lanțurile lumii, inima mea ascunsă…

Ce dulce mi-e acuma Sfânt Șipotul de Foc!
Cuvântul Vieții-i susur și-s frate cu Izvorul…
Cum spaimele prunciei uitate-s ca un joc,
Desfac aripi de rugă, inspir…și îmi iau Zborul!

( vol. Vecernie)

Facebooktwitterby feather