AȘA E ARDEALUL
Uriaș cu ochi de stele,
Stând pe munții Transilvani
Și cu pletele pe dealuri,
De vreo zece mii de ani!
Paznic al moșiei noastre
Unde râuri curg în soare,
Alergând voioase, sprinten,
Către Dunărea cea mare!
Bravi locuitori și vârstnici
Ca și piatra de pe munte,
Ca și gheața Europei
Ce-ntindea duioasă punte,
Triburilor Traco-Dace,
Din Balcani și din Carpați,
Peste Tisa mai departe,
Era grai de-aceiași frați,
Meșteri în turnat de aur,
Zei ai muzicii eterne,
Luptători cu șapte inimi,
Demiurgi de vremi moderne!
Fiul lui Scorilo are,
Mai târziu, drept moștenire
Peste toate-aceste plaiuri
Sub a ochiului privire,
Să le apere de dușmani
Veac de veac și deal cu deal,
Iar noi azi urmași la vatră,
Purtăm o iubire sfântă în Ardeal.
Așa e Ardealul nostru,
Ca altarul unui templu,
Și-au venit și alte nații
Ce-n a lui Hristos exemplu,
Au primit masă și pâine
Și iubire și respect,
Căci Românul nu își schimbă
A lui inimă din piept.
Așa e Ardealul nostru,
Ca și stupul de albine,
Ardeleni și Ardelence
Oameni doritori de bine!
Însă cel viclean aiurea,
Să se țină mult departe
Și să nu își cerce jocul
Pe-al strămoșilor mei parte,
Căci Ardealu-i raiul nostru
În a cărui glie stau,
Sufletele sfinte-a celor
Ce cinstire îi purtau!
Dorul lor și-amara trudă
Le-auzim și azi cum plânge,
Iar fierbintea lor dorință
Urcă în al nostru sânge!
Iar de vremurile cearcă
A-ncropi calea frăției,
Atunci lumea-ntreagă are
Tot acceptul României!
LA IZVOR CU DULCE APĂ
La izvor cu dulce apă, dorul mână cu-nsetare
Dalba ciută și regina tainei codrilor adânci,
O scânteie, o fantasmă, punct rostogolit din zare,
Pare-a fi când ea coboară la izvorul dintre stânci.
Lăsa-ți mintea să alerge după ochii cei albaștri
Ale muzei ce-și mlădie trupul pe un vers de aur,
Chiar pe urmele-i m-or duce spre a templelor sihaștrii,
Ori de spini va fi cununa pe-al meu creștet pusă laur.
Căci totuna-mi este mie, de mă lauzi ori mă blestemi,
Nici viața n-are farmec, nici folos de-i cu-ntristare,
Așadar, lăsați-mi soarta s-o ridic deasupra, peste-mi,
S-apuc polii și văzduhul, cerul reflectat în mare!
Însă-n codrii căprioarei v-aș ruga să nu intrați,
Înainte ca din inimi răul tot să-l deșertați,
Astfel cerul cel albastru nu cumva să-l tulburați,
Nici izvoarele ce picur printre falnicii Carpați.
Eu am stat la paza porții marei Europe-n vremuri,
Am oprit hoardele lumii cu-a lor cruzi năvălitori,
De se depănau ca firul unor nesfârșite ghemuri,
Însă în Carpați găsiră bravi Români apărători!
IOAN MICLĂU GEPIANU
AUSTRALIA
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..