La noi strămoșii mor încă o dată azi
Glia mi-o iubesc cum o iubea și tata,
Cum o iubea bunica, azi o stea în cer,
Când mâna-i frământa pâinea-n covata
Din lemn, făcută de bunicul meu, dulgher.
Glia o iubesc cum mama mă iubește,
-O pasăre batrână ajunsă la apus-
Inima își simte că încetinește
De dorul de nepoți, că-n lume, ieri, s-au dus.
Iubesc pământul meu că nu-i la fel oriunde…
Nu cresc copaci înalți și verzi ca pe la noi,
Nici lupii nu-s mai mari, dar gurile flămânde
Ne-ar vinde chiar și cerul cu stelele în roi!
La noi, strămoșii mor încă o dată azi!
Vor adormi la căpătâi cu flori pe cruce,
De n-ar fi fost tăiate pădurile cu brazi,
Ar fi simțit tămâiei, firul de fum dulce,
Ar fi simțit și slujba din biserici pline
Și corul de copii în față la altar,
Sărutul pe pământ, colinda care vine,
Ar fi simțit lumină, pace la hotar.
Ionica Bandrabur
La mulți ani, România!
by