Eugen Serea
Ispășire
Azi am ales un țap, cu mare zel,
Pe căi pustii l-am dus lui Azazel,
Dar mai-nainte-am pus în cârca lui
Povara minții și-a păcatului:
Promisiuni deșarte și truisme,
Abile măști și false altruisme,
Licențe, dezacorduri, pleonasme
Eschive, aroganțe și sarcasme,
Scenariu pre și post apocaliptic
Pământul fix sau gravitând eliptic,
Îngenuncheri de trup, dar nu de duh,
Și ne-vederi de îngeri în văzduh,
Incoerențe, lașități, confuzii
Idolatrii, speranțe, deziluzii,
Mania de a strânge-aici comori
Uitând că tot sărac și singur mori,
Sperjur, antipatii și preferințe,
Îndreptățire fără referințe,
Trădări, concesii, spaime și plăceri,
Verdictul vinovatelor tăceri,
Minciună, hulă, furt, slavă deșartă
Și dependența de a șaptea artă,
Credulitate, bârfă, persecuții
Și judecăți sumare, execuții,
Instinct slăvit în taină sau fățiș,
Prins într-al neuronilor hățiș,
Egoul meu slujind altor egouri,
Strigându-I chiar Cuvântului ecouri,
Indiferență surdă, necredință
Aproapelui căzut în suferință,
Și teama de a nu mai fi rănit
Cum prea adesea lumea m-a hrănit
Cu lacrimă, cu sânge și cu fiere
De câte ori i-am dat nectar și miere…
E noapte-acum…Ființa fără vină
Mi s-a topit în Ultima Lumină…
Departe în deșertu-nchipuirii,
Îl vor jertfi șacalii Ispășirii!