Când bolile te năpădesc
Și sufletul îți striga îndurare
Când inima se strânge toată
Și-afara-nfata ta se-ntuneca cumplit
Și-atunci când mierla
Încetează sa mai cante
Și ți se pare ca minți umane
Toate -au adormit
Lasă in urma totul
Și Vino la Izvor….
Când paradisul tău se năruiește
Și bezna-ntunecata -a lumii te doboară
Când viața simți ca ți se scurge-n van
Si măiestria este doar un vis de neatins
Cand haosul te-a năpădit pe dinăuntru
Și nu mai simți o cale de scăpare
Apuca Calea către-acel Izvor
Și te adăpa fără de mirare
Și chiar și-atunci când vina te doboară
Tristeți , mâhniri sau orișice dureri
I-ați Scutu-N mâini
Si-eliberează-ți orișice povara
De mărăcinile din gândul oropsit
Ridica-ți ochii din pământul pe care l-ai uitat
Si Vino la Izvorul
Cel curat și pur și sfânt ….
Adăpa-ți setea când ea asta ți-o cere
Prin inima cea blânda ce sălășluiește-n tine
Chiar dacă furtuna peste tine bate
Cand noaptea ți se pare rece
Si fără de binețe
Oprește-te o clipa
Si Vino la Izvor….
Nu ai nevoie sa te biciuiești pe tine
Pentru ce ai făcut, gandit sau n-ai făcut
Cand toate ți se par fără scăpare
Cand corpul simți ca nu te mai asculta
Da-i mintii un răgaz, renunța la mustrare
Cand simți ca n-ai control poți fi abandonare
Si dacă te opresti … fao-nțelept
Si cu blândețe
Si caută adânc in tine
Acel Izvor…
Cand munții ii privești
Si crestele lor îți dezvăluiesc a lor taina
Cand măreția o-ntrezaresti
Si pur si simplu ști …
Se retrezește-n tine
Cu a sa simplitate, in Adevăr de neam
Străbunii își recheamă
Familii destrămate
In același Suflet nemuritor si viu
Si când vei regăsi acestea toate
Si clopotul va resuna din nou
Alege libertatea cu care te-ai născut in toate
Si recunoașteți obștea din mama, fiu si frate
Si Vino la Izvor …
Izvorul Vieții ce îți oferă nemurirea
Fără sa ceri sau tu sa dăruiești
Învață sa Primești e simplu si profund
Pentru-a-ti reaminti cu-adevărat
Tu , cine ești!!!
Cu inima in bucurie pentru fiecare suflet, acum si in eternitate