Iubesc libertatea liberei opţiuni a fiecăruia, în tot ceea ce iubeşte – inclusiv, fumatul – şi libertatea votului, pentru susţinerea cauzei celei mai dragi, fiecăruia – dar nu înţeleg de ce votantul nu plăteşte în solidar, cu cei de acelaşi crez şi vot – şi nota de plată, pentru ceea ce a votat, şi ea cade – în solidar – pe tot măgarul. Că oaia e deşteaptă.
De pildă, o mare învăţătoare a neamului – umanista – cum altfel – că tot romanul, imparţial – după ce a făcut greva de depersonalizare – şi a ajuns acolo unde se împarte cea mai înaltă învăţătură a neamului – afirma sus şi stare – acum câteva minute – pe un post popular – că ce – licenţa ne aparţine, pentru ce vine – ea e de acord să fumeze fiecare unde vrea, fumătorii, în compartimentele lor, să se afume, şi nefumătorii – dacă nu vor să guste ce e mai cu spor pe lumea asta, să plătească şi ei – în solidar – nota de plată, la 4 miliarde şi mai bine , din 22, din bugetul sănătăţii, pentru cei care zac prin spitale, de boli de tabac. Eu aşa am tradus interpelarea televizată.
Socoteala politicianistă este simplă: umflam 5 milioane de voturi. Că când ( altă licenţa ) e vorba de gramatică şi limba prostiei, în viaţă, ca şi în politică, vorba OdA Bucuriei: Nu are miros. Nu are graniţe. Bravos! Foarte frumos! Mi-am spus. Dar de ce nu plăteşte doamna învăţătoare – în solidar cu cei pe care îi convinge – sau sunt de aceeaşi opinie – şi cele 4 miliarde şi ceva ( de euro, de roni? – habar n-am, nu mă pricep la evaluat fumuri înalte) – în materie de sănătate – din buzunarul Domniei sale? Celor deja, sau care se vor îmbolnăvi, de tabac? Ce treabă am eu – actualmente, nefumător – cu turma? Care vrea să fumeze? De ce să îi achit ( şi eu ) plăcerile? Negratuite? De spitalizat? Ştiţi cât costă pe zi? 4 milioane (400 de pâini), numai patul şi curăţenia. Fără masă, fără medic, fără medicamente.
E simplu de tot. Când votezi ceva, tragi după tine tot partidul, nu? Că doar îl reprezinţi. Şi iată cum tot umanismul Caliciei, devine generos. Cu tabacul. Restul, fiecare, după opţiune. Poate sunt şi alte partide, care trag la fum, că musca la… vot… Dar – vă spun sincer – eu aş invoca un articol de Constituie care nici nu există, poate. De liber şi independent. Să votez eu – şi singur. Ce să plătesc. Şi ce să nu plătesc. Că până una alta – democraţie înseamnă că unii să se umple, din toate reclamele mondiale proaste – eventual, după mari greve şi demonstraţii şi revoluţii şi războaie – şi alţii – mai nealiniaţi – la tot felul de curente – pupilist ascensionale – să iubească, numai. Măcar puţină sinceritate.
Apropo, eu nu am avut în şcoala nicio învăţătoare care fumează. A, recunosc. Am fumat… Mult mai târziu…Dar cât m-a costat..Şi cum m-am lăsat…Dacă aţi şti, voi, fumătorii, nu v-aţi mai naşte cu coş gata prevăzut, pentru tot felul de incendii, pe care vi le aprindeţi, să vă inspiraţi…Din tot ce nu v-a spus Lenin: Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi… măcar la votul unic nominal…să nu fiţi înşelaţi…
––––––––––––
Cu deosebit respect,
Liviu Florian JIANU
31 martie 2016
Craiova
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..