Notte d’estate
I cembali
richiamano un’altra estate
mentre l’aureola di luce
ne disegna il contorno
e l’amore di fieri giovani
gli estremi..
sotto l’amara voglia
del tiglio
si presenta intatta l’erba
pestata da mille esseri
notturni,
la cicala smette di frinire
in attesa del risveglio di Helios
o di un umile arcobaleno
ed io,
io ti aspetto e sono sereno,
è già tutto scritto
sopra la volta celeste
il destino non ha segreti
per chi, oltre il velo,
ci guarda dall’alto.
Noapte de vară
Cimbalele
evocă o altă vară
în timp ce aureola luminii
îi desenează conturul
și iubirea tinerilor mândri
extremele..
sub dorința cea amară
a teiului se arată intactă iarba
călcată de o mie de ființe
nocturne,
cicada se oprește din țârâit
așteptând trezirea lui Helios
sau a unui curcubeu smerit
și eu,
eu te aștept și sunt liniștit,
totul e deja scris
deasupra bolții cerești
destinul n-are secrete
pentru cine, dincolo de văl,
ne privește de sus.
Gli ignavi
Nascosti dalla gialla rosa
che il grembo della madre terra partorì,
refusi d’un passato indimenticato,
eccoli galleggiare
come piccole formiche
su di una pozzanghera
le cui bianche rughe colsero
pallide,
accolte dalla quiete divina
ora accenti di lemmi abulici
rivolti al cielo,
ignari del loro potenziale,
artisti pavidi
che si distinguono dalla massa
e pescano da un sottile risveglio
cercando un’eco
per farsi riflettere,
a volte con successo insperato
sussultano
e spiegano il perché del loro restare a galla.
Nepăsătorii
Ascunși prin trandafirul galben
pe care pântecul mamei pământ îl născu,
greșeli ale unui trecut de neuitat,
uite-i plutind
ca furnici mici
pe o băltoacă
ale căror riduri albe culegeau
palide,
primite din liniștea divină
acum accente de leme abulice
ațintite spre cer,
ignare de potențialul lor,
artiști fricoși
care se disting de masă
și pescuiesc dintr-o trezire subțire
căutând un ecou
pentru a se reflecta,
uneori cu succes nesperat
tresar
și explică de ce ei rămân pe linia de plutire.
Anestetica
Impietosa,
disconosce ogni senso,
e non sono più padre né figlio..
dalla terra germogliano fiori
ma non ne sento il profumo.
E’ intangibile l’emozione
come un sole al tramonto
privo di poesia.
Silenziosa
non si accende la candela
che ne annuncia l’arrivo,
vibrano le rotaie
al passaggio d’un treno fantasma
e l’ombra insiste
ai bordi della massicciata.
Circòndati di anime
qualunque
nella nebbia di eventi
che bigia linfa scatena.
Anestezică
Nemiloasă,
dezavuează fiecare simț,
și nu mai sunt nici tată nici fiu..
din pământ florile răsar
dar nu simt mireasma lor.
Intangibilă este emoția
precum un soare la asfințit
lipsit de poezie.
Silențioasă
Nu se aprinde lumânarea
care anunță sosirea ei,
vibrează șinele
la trecerea unui tren fantomă
și umbra insistă
la marginea balastului.
Înconjoară-te de suflete
oarecare
în ceața evenimentelor
care limfă cenușie dezlănțuie.
Anita
Sottovoce
fremono gli aceri
ad ogni scintilla
che si fa carne,
tra i covoni
la coscienza traspare,
intarsio di
motivi a nastro odo
il giullare della vita,
questa ruota
che a volte appare e dispare
e la civetta stride
ove Anita ride
nella fievole penombra
che ci accompagna
sussurrando..
Anita
Pe șoptite
freamătă arțarii
la fiecare scânteie
care se face carne,
printre snopi
conștiința transpare,
intarsie a
motivelor pe fâșie aud
jonglerul vieții,
roata aceasta
care uneori apare și dispare
și cucuveaua strigă
unde Anita râde
în penumbra slabă
care ne însoțește
în şoaptă..
Eroe della notte
Eroe della notte
al passo col tempo,
tremula luce
vibra sulla lattea
e serena presenza
che luccica e si dipana
come un gomitolo
di stelle
e rimandi l’eterno.
Eroul nopţii
Eroul nopţii
în pas cu timpul,
lumină tremurătoare
vibrează pe prezența
lăptoasă şi senină
care luceşte şi se deapănă
ca un ghem
de stele
şi restitui eternul.
LUCA CIPOLLA


