Spațiu absolut democratic, literatura în general, dar mai ales poezia, este tărâmul preferat unde rătăcesc cu plăcere sufletele sensibile.
Sunt oameni care adoră poezia și-o scriu nu din orgoliu, ci din preaplinul sufletesc alimentat din hipersensibilitatea lor.
Ei sunt prea puțin preocupați de școlile literare, de idolii ce dictează moda la zi.
Steaua lor călăuzitoare se află dincolo de spațiul suprapopulat al topurilor literare.
Ei scriu mai mult pentru sine. De aici și fireasca haină a poeziei tradiționale.
Ei scriu mai mult hemografic. De aici și nesfiala lor pentru descrierea sinceră a sentimentului, poezie care ușor poate fi categorisită drept poezie de album.
Dar spre uimirea multor exegeți, în rândurile cititorilor anume un asemenea fel de poezie are căutare. Cititorul admiră topurile; poezia de laborator cultivata insistent astăzi îl uimește, dar ființa umană strânsă în teascurile timpului are nevoie de mărturisire. Iar poezia tradițională, cu metafore ce pun în mișcare sufletul omenesc, te predispune la confesiuni.
In această cohortă a poeților se înscrie și Galina Martea, care, după cele două plachete de versuri „În lumea mea” (Chișinău, Editura Liceum, 1993, pagini 80) și „Îngerii sufletului” (Chișinău, Editura Liceum, 1995, pagini 192), vine la judecata cititorului cu cea de a treia carte „Acasă” (247 pagini, Editura Uniunii Scriitorilor, Chișinău, 1996).
Scriu conștient „la judecata cititorului” și nu a criticii, fiindcă de la Homer încoace anume cititorul a fost cel mai fidel, cel mai temut, cel mai imparțial și cel mai devotat judecător. Deci, el să decidă, el să găsească în sufletu-i loc pentru acest poet sensibil, tandru, demn care este Galina Martea.
Să fie indulgent în cazul unor ticuri poetice, dar să-i semnaleze toate slăbiciunile.
De fapt, din toate aceste elemente și se compune câmpul magnetic și magnific al poeziei unde rătăcesc poeții, rătăcesc cititorii în căutarea luminii călăuzitoare a versului autentic, a unicului vers…
Iurie Colesnic
(Prefața din volumul „Acasă”, autor Galina Martea,
Editura Uniunii Scriitorilor, Chișinău, 1996, pagini 247)

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..