Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » MÂNGÂIERE-Pompiliu Crețu

MÂNGÂIERE-Pompiliu Crețu

MÂNGÂIERE
Am obosit ducând în spate timpul,
cărarea mi se pare mai abruptă,
vibrează-un clopot, surd,cu limba scurtă
și vântură ciulini ce-aleargă câmpul.
Vag, un ogeac își vălurește fumul,
sălcii răsfrânte se alintă-n ape,
prin amintiri gânduri încep să sape
când din salcâm e risipit parfumul…
Pe prispa casei vremea se grăbește
și plânge tristă,albă,o năframă,
un duh ce seamănă, cu tine, mamă,
părea că într-o ceață se topește…
O fi și dincolo de suflet,oare,
ceva ce înnoiește anotimpul?
iar dacă e,oprește, Doamne, timpul
să-i mângâi chipul în apus de soare!
Autor-Pompiliu Crețu-

Facebooktwitterby feather