Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » MÂNGÂIERE – Pompiliu Crețu

MÂNGÂIERE – Pompiliu Crețu

MÂNGÂIERE

Am obosit ducând în spate timpul,
cărarea mi se pare mai abruptă,
vibreaz-un clopot surd cu limba scurtă
și tulbură ciulini ce-aleargă câmpul.

Vag un ogeac își vălurește fumul,
sălcii răsfrânte se privesc în ape,
prin amintiri gânduri încep să sape
când din salcâm e risipit parfumul.

Pe prispa casei vremea se grăbește
și plânge tristă,albă,o năframă,
un duh ce seamănă cu tine, mamă,
părea că într-o ceață se topește…

O fi și dincolo de suflet oare
ceva ce înnoiește anotimpul?
iar dacă e,oprește-o clipă timpul,
să-ți mângâi chipul în apus de soare…

Facebooktwitterby feather