Cu moartea n-am luptat și te-a furat haina,
Ne-ai învățat să nu-i urâm fața hidoasă,
Că nu te-am apărat, ne doare vina
Și ne pătăm cu fapta rușinoasă…
Acel ghenar cu palmele muiate-n brume,
Ce-a sărăcit (și-așa săracă) vatra românească,
L-am tot certat de nedreptăți nebune,
Care-au îngăduit să te jertfească.
Cu sufletul de pâine îmbrățișai ogorul
Și versul, ca izvorul, sângera de cele sfinte,
Cu gând senin rugai de pace, Creatorul,
De limbă și de maluri ne-ntregite.
Uitarea încă mai ocolește al tău nume,
De zestre nu s-atinge palma-i nemiloasă,
Plecarea ta ne pare-o rătăcire-n lume,
Noi așteptăm, Poete, să revii acasă!
„Un verde ne vede”umple așteptarea ternă,
„Acum și aici” am pus-o stâlp de veșnicie,
„Taina care mă apără” ne-am așezat-o pernă,
Iar „Albinuța” e fagure pentru copilărie…
Noi ne rugăm la Cer, să nu ne ierte vina,
Căci tu atât de simplu puteai a ne iubi,
Iar noi, orbiți, n-am apărat de moarte mâna,
Ce-a scis: „Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi!”
18 februarie 2020 Maria Botnaru
by
Etichete: armonii culturale basarabia grigore vieru limba romana Maria Botnaru poet poezie romania
Despre BOTNARU Maria
Mi-am spălat fața și mâinile în mărgăritarele dimineților frumoase de la noi, am îmbătat sufletul cu mireazma celor mai suave flori de primăvară… Mânată de visul tors din copilărie, am luat condeiul în mână… și-mi freamătă sufletul, ca un lan de grâu copt…
Sunt născută la 5 septembrie anul1958 în satul Sărata Galbenă, raionul Hâncesti într-o familie de oameni gospodari. Am absolvit şcoala medie în satul de baștină, avand ca profesori şi îndrumatori patrioți adevarați şi profesori excelenți, de acolo vine dragostea de limba si literatura română. În anul 1975 am devenit studentă la Institutul pedagogic „Ion Creanga” din Chişinău, avandu-l printre profesorii minunați și pe dl. N.G. Matcaș.
În anul 1979 am absolvit facultatea de litere și am fost repartizată în orașul Tighina, la şcoala rusă nr. 3, de unde am fost nevoită să abandonez funcţia și am fost angajată la şcoala-internat pentru copii-orfani şi rămaşi fara tutelă în postura de profesoară de limbă si literatură română. Acolo am lucrat până în anul 1990, apoi m-am ocupat de educaţia celor 3 copii.
Îmi place poezia de când ma ştiu, încerc sa scriu… cum se primeşte, judecaţi Dumneavoastră.
Cu preţuire, Maria Botnaru
Vezi toate articolele scrise de BOTNARU Maria →