Pentru că tot suntem în preajma Zilei Naționale a României, e bine să ne amintim și deviza sub care ne-am reunit: Unirea face puterea! Unirea, unitatea, forța comună nu sunt simple concepte politice, nu sunt devize abstracte, ci realități istorice. Ele vin dintr-un trecut comun, dintr-o istorie pe care nu o mai percepem poate în totalitatea ei, dar care ne luminează încă și ne ghidează. Unirea națiunii a fost un deziderat istoric, dar și o cale firească pentru împlinirea idealului românității. Și tot ca un rezultat al Unirii s-a născut și Uniunea noastră. Fără viziunea generoasă a părinților fondatori, a acelor ziariști care au văzut departe, astăzi poate n-am fi fost în situația de a celebra centenarul… și mai mult decât atât. Cu atât mai mult, avem azi nevoie, ca națiune, ca oameni ai acestei țări, dar și la nivelul nostru, de Uniune de creație, de jurnaliști liberi, conștienți și dedicați rolului nostru social, de „unire”, poate nu în sensul și în linia Unirii naționale, ce ne-a adus pe toți, acum mai bine de un veac, în matca națională, cât de o unitate de gânduri și de idealuri, de profesioniști dedicați, care să justifice atât statutul nostru de Uniune de creație, cat mai ales condiția profesională, prestigiul pe care toți ni-l dorim, dar care este atât de greu de dobândit, și mai ales de menținut.

Prin Statutul de funcționare actual – și acesta perfectibil, desigur – Uniunea noastră este organizată, la nivel teritorial, pe Filiale pentru constituirea cărora există reguli clare. În timp, ele au crescut, sau din contră, au pierdut membri, în funcție de factori subiectivi, de preferințe și afinități. E firesc, am spune, să fie așa. Statutul permite aceste mutări și chiar condiția noastră de oameni liberi ne îndeamnă să ne căutăm fiecare locul și poziția într-o organizație profesională atât de mare și de puternică cum este azi UZPR.

Dintr-un reflex de libertate generos interpretată în favoarea unora dintre filiale, statutul acestora a fost prelungit dincolo de limita normală, astfel încât azi nu putem decât să constatăm că unele, constituite inițial ca o formă de încurajare, nu au dat roadele scontate. În ultima vreme, mai precis în ultimele luni din acest an, am avut ocazia să particip la mai multe manifestări organizate de jurnaliști, membri sau viitori membri ai Uniunii noastre, din diaspora. M-a surprins plăcut entuziasmul, dorința acestor colegi, despre care știam înainte atât de puțin, de a reuni „efectivele risipite” ale diasporei românești, de a cultiva limba română, de a sensibiliza autoritățile locale, de a le pune în legătură cu acelea din țară, dacă s-ar putea, totul pentru cauza românească, pentru prestigiul comunităților de români din orașele și localitățile unde aceștia locuiesc. Fiecare din manifestările menționate, fără excepție, a fost organizată de jurnaliști care nu au decât calitatea de membri ai Uniunii și care au simțit nevoia să se adreseze direct UZPR, să ceară sprijinul unor Filiale puternice din țară, pentru a-și îndeplini obiectivele.

Câteva concluzii se impun: Filialele puternice, Filialele cu prestigiu profesional dovedit în timp, chiar și acelea din țară pot și au inclusiv potențialul moral să ia asupra lor responsbilitatea reunirii forțelor jurnalistice din diaspora, dovadă fiind chiar exemplele bune amintite. Și, ca să ne întoarcem la deviza anunțată inițial – Unirea face puterea! – poate că ar fi timpul, chiar instituțional vorbind, dar în primul rând statutar, să fie reanalizată activitatea și mai ales statutul acelor Filiale din diaspora care nu au reușit să confime și, desigur, în funcție de afinități, membrii actuali să se regăsească în alte Filiale. Este un drum firesc spre adevărata uniune, cea care asigură forța comunității noastre jurnalistice. (Revista UZP, nr. 40/2025)

by

Referinţă Bibliografică

Marian NENCESCU: Filiale puternice, Filiale unite/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 7 ianuarie 2026