MARIANA PÂȘLEA – DESPRE POEZIA PICTURII

Numele Poetului timișorean EUGEN DORCESCU este din nou pe buzele celor care îl cunosc și îi apreciază vasta activitate pe tărâmul literaturii contemporane. Fericitul deținător al Premiului special, acordat de USR, Filiala Timișoara, pentru volumele ADAM și ÎNGERUL ADÂNCULUI, premiu obținut în anul ce tocmai s-a încheiat, își leagă, de această dată, numele de SYNAISTHESIS, o apariție editorială de excepție, purtând, alături de semnătura sa, și pe aceea a unui nume de asemenea binecunoscut, mai cu seamă din artele plastice: EMIL GRAMA.
Spre finalul anului 2021, la Editura Eurostampa, din Timișoara, iese de sub tipar „Synaisthesis, eseu plastic la poezia lui Eugen Dorcescu”, un album care impresionează prin ținuta editorială și prin conținut. Pictura și poezia se unesc între coperțile unei cărți, îngemănându-se, punându-se în lumină una pe alta și născând în sufletul cititorului-privitor, pe de o parte, o stare de profundă empatie cu autorii, pe de alta, un sentiment de înălțare spirituală, de sărbătoare.
La o primă răsfoire a acestui album, mulți dintre cei care o fac au, pe moment, senzația că se află în fața a ceva nemaivăzut, a ceva cu care rar îți este dat să te întâlnești. Și nu greșesc deloc. Legăturile ascunse între arte se simt, dar sunt imposibil de întrezărit.
Prefața semnată de distinsa Doamnă Mirela-Ioana Dorcescu, cadru didactic la UVT, prozatoare și eseistă de notorietate, le deschide acestora, larg, câteva ferestre spre înțelegerea picturii prin poezie și a poeziei prin pictură.
Aflăm din Cuvântul-înainte că proiectul acestui album s-a conturat în timpul unei întâlniri, care a avut loc în 28 iunie 2021, la Bastionul Timișoarei, când Eugen Dorcescu, vizitând expoziția lui Emil Grama, dedicată ochiului și vederii, remarcă absența poeziei, care ar fi putut foarte bine să însoțească tablourile expuse. Ambii au înțeles că o asociere între imagine și poezie ar genera un proiect artistic inedit. Impetuos, entuziasmat, Emil Grama începe imediat să lucreze la pregătirea unei expoziții aniversare, prin care să fie omagiat Poetul Eugen Dorcescu la împlinirea frumoasei vârste de optzeci de ani. Elementul novator în această expoziție, afirmă Mirela Ioana Dorcescu, îl constituie versul dorcescian, inspirator, introdus, onest, reverențios, în compoziția fiecărui tablou. Astfel, adaugă semnatara prefeței, în contextul plastic, versul lui Eugen Dorcescu capătă, pe lângă profunzimea-i caracteristică, o aură sublimă, așa cum tabloul lui Emil Grama primește darul unei concreteți neașteptate, care îi facilitează drumul spre sufletul privitorului. În punctul de impact dintre cele două arte – poezia și pictura –, ia naștere sinestezia, care presupune antrenarea cât mai multor simțuri în perceperea, convergentă, a lumii.
„Synaisthesis”, afirmă Mirela Ioana Dorcescu, este „rezultatul interferenței nu numai între două arte, ci și între două spirite înalte, tinere”, în ciuda vârstei și a încercărilor vieții, aș adăuga eu. Bucuria cu care s-au implicat amândoi în acest proiect degajă impresia de tinerețe. Arta e un elixir fără seaman.
Albumul, spre deosebire de cele clasice, se caracterizează printr-o structură aparte. Astfel, pe pagina din stânga se ilustrează dezvoltarea lirică a versului pe care Emil Grama l-a ales în ideea că acesta va sugera cel mai bine gândul, trăirea autentică pe care a încercat-o în ceasul conceperii picturii. Deci, versul „poetului de aur” apare în două ipostaze. În aceea a contextului liric, al creației poetice propriu-zise, și ca vers integrat, încrustat, în țesătura tabloului.
Specialistă recunoscută în hermeneutică, Mirela-Ioana Dorcescu, referindu-se la titlul acestui album, ne spune că, prin acesta, se încearcă o hermeneutică îndrăzneață. Poezia, artă sonoră, este ilustrată cu instrumente care țin de arta plastică. De aceea, subtitlul cărții-album (eseu plastic la poezia lui Eugen Dorcescu) este unul fericit ales. Discursul liric se împletește cu cel plastic într-o manieră rar întâlnită în fenomenul literar-artistic. Într-un mod foarte greu de comentat, dar care impresionează prin complexitate, spectaculozitate și noblețea exprimării, a stilului artistic.
În întregul său, acest album evidențiază talentul excepțional al fiecăruia din coautori, care, de altfel, semnează olograf pe aproape toate tablourile. Se solidarizează. Dau glas acelorași trăiri. Se pun în valoare reciproc. Câtă generozitate!
„La început a fost cuvântul”. De la Cuvânt începe totul. Sintagma este foarte cunoscută, tocită de vreme și de frecventele utilizări. Dar nu pot să nu o invoc în această situație, în care cuvântul cheamă culoarea, dând ochiului celui ce privește imboldul de a trece de la vers la bogata cromatică și iconicitate a tabloului realizat de Emil Grama. Soarele, luna, cenușa, jarul, flacăra, crinul sunt referenții unor imagini ce mustesc de sens poetic, chiar și în pictură.
Coautorii acestei creații singulare în publicistica vremii comunică magistral la nivel ideatic și estetic. Fiecare pagină transmite un mesaj de mare emoție, cu o considerabilă doză de sublim, asocierile dintre textul poetic și tablou ating cele mai elevate trepte de simțire și gândire. Metafizicul este tentat prin simbolistica luminătorilor cerești. Constatăm că rolul culorilor calde este de a evidenția frumusețea astrului diurn, pe când cele reci (griul, cenușiul, albastrul) dau viață astrului nocturn. Alternative, augmentate, mereu prezente, ireale, acestea induc ideea că adevărata frumusețe se află într-o altă lume.
Versurile poemului „Sub cerul Genezei 9” deschid albumul, alăturându-și finalmente un tablou fascinant, solar, fericit:

„De mult n-a
mai fost
o toamnă ca
asta.
Soarele și-a construit
adăpost
în bradul vecin
și-n zori, zi de
zi,
inundă fereastra.
Cerul
e-albastru
și-adânc,
asemenea mărilor și
oceanelor calme.
Străzile, aleile curg,
potolit, cu oameni, cu
tot, spre abis. Copiii nu
zbiară, nu plâng,
adulții parc-au uitat
de bătăi și sudalme.
Totul e clar, luminos,
fără greș.
Fiecare cuvânt, fiecare
privire, fiecare salut, fiecare
atingere…
Domnul arată celor
aleși
un mic paradis,
înainte de stingere”.

Această ultimă secvență a poeziei are ca fundal, în tablou, chipul radiant, atotputermic, al Dumnezeului nostru, redat așa cum îl putem percepe noi, prin Iisus Hristos. Scopul picturii lui Emil Grama pare a coincide cu cel al poeziei lui Eugen Dorcescu: este acela de a face vorbire despre legătura omului cu Divinitatea.
În „Ioanitul”, identificăm din nou simboluri familiare atât poetului, cât și pictorului. „Luna de jar și soarele de fier” este versul care are o perfectă corespondență cu simbolurile tutelare din tablourile lui Emil Grama. Chiar dacă privitorul nu distinge și nu înțelege la prima vedere sugestia care izvorăște din desenul ușor abstract, acesta nu poate rămâne insensibil la culoare, formă și volum. Luna, o sferă de un roșu intens, ca soarele, domină tabloul, îl luminează și obligă la reflecție, chiar și un novice.
Perfectă îmi pare și potrivirea versurilor poemului „Thanatica oglindă 12” cu tabloul vecin. Versul încrustat între elementele cromatice: „Singurătate-mi ești. Singurătatea” vine să sublinieze tristețea solitarului, a celui ce pare a fi abandonat în misterul nesfârșit al lumii. O secvență ne prezintă un bărbat singur, privindu-se, parcă, într-o oglindă, alta, un alt om singur, poate același, stând la o masă, cu palmele făcute căuș, în jurul unui pahar. În partea de sus a tabloului, o pată albă de culoare pare a fi un porumbel, simbol al Duhului, probabil și al liniștii interioare a omului din centrul imaginii. Un artist unic și, în acest sens, singur. O artă poetică pentru condiția omului de geniu. Tabloul aspiră versul, iar versul își redescoperă identitatea în imagine.
58 sunt poemele lui Eugen Dorcescu și tot atâtea tablourile lui Emil Grama. Privindu-le rând pe rând, nu poți să nu rezonezi cu cei doi artiști, nu poți rămâne un simplu privitor-cititor, ci te simți mai om, mai bun, mai aproape de tot ce a creat Dumnezeu, considerând că Divinitatea a purtat și penelul, și condeiul celor doi artiști, care, în mod cert, știu, sunt conștienți că au realizat o capodoperă, care va dăinui și va stârni multă vreme de acum încolo varii și interesante comentarii.
La mulți ani frumoși, rodnici, sănătoși, urez și eu celor doi Maeștri!

by

Referinţă Bibliografică

MARIANA PÂȘLEA, DESPRE POEZIA PICTURII/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 21 ianuarie 2022