“ Ca niște Păsări călătoare”
Despre păsările călătoare și cele migratoare am învățat încă din clasele primare. Caracteristica esențială a păsărilor călătoare este plecarea lor toamna, și revenirea în țară primăvara, când vegetația este la cote maxime. Totul este înverzit, revenirea la o nouă viață! Trăind intens această emoție, această stare a migrării, de câțiva ani buni, m-am considerat o pasăre călătoare. O pasăre călătoare, ca mulți alți români asemenea mie, când călătoria este una inerentă. Plecăm toamna, revenim primăvara. Nu am să amintesc despre iernile noastre grele și costurile facturilor; nici despre starea serviciilor medicale, nici despre transporturi. Asupra nimicurilor care fac parte din migrație, (pot folosi această expresie fără restricții de niciun fel) nu voi zăbovi, ar fi stresant. Voi insista asupra locului de iernare, unde suntem îmbrățișați cu aripi de căldură, și unde sărutul vântului neobosit devine salutul fiecărei zile. Aici, unde oamenii se mișcă de parcă dansează, și vorbesc în tonalități egale, blânde, tandre de parcă ar recita versuri de dragoste. Unde oamenii, chiar dacă nu se cunosc între ei se salută, și se întreabă de sănătate; unde străzile sunt curate, încărcate de arbori, flori, arbuști, și unde liniștea și calmul își au aici casă. Aici, unde serile cu lună plină, sau fără lună, se manifestă ca niște regine pregătite de bal. Unde miresmele de scorțișoară și vanilii, de cili, ghimbir, chimion, cardamon se răspândesc pretutindeni, și unde uleiurile parfumate de nenumăratele flori însoțesc ritmurile rugăciunilor. Aici, în țările calde, unde bărbații sunt bărbați adevărați, iar femeile asemuite florilor, considerate la fel de gingașe, fragile, prețioase. Toate aceste “dulci nimicuri”, toată această atmosferă de liniște și calm, toate aceste parfumuri și arome șterg amintirea și nebunia restricțiilor pandemice, șterg orice gând al umilinței acceptului de migrare de-acasă spre alte zări. Motivul se estompează până la dispariție. E drept, seara în așteptarea somnului nu pot ignora întrebarea: câți ca mine se transformă toamna în păsări călătoare, zburând spre țările calde, uitând de sine, fie și numai pentru o perioadă de timp?Păsări călătoare care umplu văzduhul de triluri, care îngeresc cerul la întoarcere, care cuibăresc acasă, și care poartă pe aripi dorul oamenilor care le-au imitat zborul?
Mariana Vicky Vârtosu
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..