Exorcizare porfirie cu apă de muci
26 iunie 2017, o zi ca oricare alta. De dulce proletar! Cu mici excepții…
El e aici, în această pagină. Nu e în litere, nici în haosul alb al paginii în care
Tocmai scriu zadarnic. Tocmai îl privesc direct în șira spinării. Fuge de își
Mănâncă plămânii. Nu vrea să-l citesc. E speriat, își scuipă în dosul pantalonilor,
Direct pe coada sa ofițerată. E doar o maimuță care a scris înainte de a citi.
O văgăună plină de înălțimi patrinulate. Un ou clocit. Toată viața a spart
Coji. Inclusiv de creiere dotate. Am văzut cum ies puii de șarpe din stelele
De pe umerii săi întorși la croitoria țării. Nu mai face doi bani, arată ca un
Găinaț care mânâncă găini, ca o momeală pentru dihori. E urât peste
Toată alcătuirea sa. Ar fi putut fi om. Ar fi putut să iubească propria sa viață
Netrecută prin școlile diavolului. Ar fi putut. A avut de ales. A privit pe dos
Totul. Se uită la muierea sa ca la o colivă. La copii, nu e cazul. Ei sunt viitorul
Țărișoarei. E doar o maimuță cu alcătuiri umane. Are cont în bancă. Merge până
La capăt. Rupe tot. O mulțime. La pensie fiind, și-a tras o junglă peste urechi.
E doar un fost, actual și viitor securist. Un blestem. E bine să nu-i vedeți nici măcar
Umbra. E de rău pe veci. M-am obișnuit să le bag ceară caldă în nări. Să-i aud cum
Sforăie la cazane. Nu vă entuziasmați, nu le citiți vorbele, nu le ascultați
Grohăitul profesionist, nu-i luați la bani mărunți. Vă pierdeți timpul. Faceți-vă
Cruce. Atât. De restul se ocupă fiecare secundă calificată a lui Dumnezeu.
Securisul din fața mea, a paginii albe, are nume de culoare de vin, ceva porfiriu.
E tot acolo, la datorie, în ceafa mea, maestru al ciberneticilor. Pute în urma sa
Doar a măduvă de oase rupte. Nu te pui cu mintea unui dement care e convins
Că vede dizidenți inclusiv în apa veceului, când are impresia că se ușurează peste
Un ogor de cetățeni dresați după cum vrea mama creierului său mic și îndesat:
Prostia ridicată la rang de putere ascunsă în stat. În mușchii unui popor celebru
Prin idioțenie. El e aici, în această pagină pe care a citit-o înainte de a fi aici.
Azi i-am văzut fața de maimuță rudă de gradul întâi cu Darwin. Urâtă arătare.
Nu înțeleg de ce fuge când îmi vede neputința. Mă transform în fum de tămâie.
Du-te! Du-te și în nările sale. Să-ți iasă totul prin partea de jos, ca la oamenii normali.
Și-mi văd de lucrurile mele simple, ecuații ale sufletului, fleacuri moleculare.
Doar un profir porfiriu în vremuri în care fosta securitate se îmbată cu apă de muci..
Nici n-am apucat să șoptesc ”piei Satană” și deja mi-a fost furată punga cu tămâie.
Avem deja un stejar în fruntea pădurii, un alt prim al lor ministru. Un securist trecător.
26 iunie 2017


