Nu sunt singur. Locuiesc într-un înger. E cumva ca în lacurile
Placentare ale mamei. Ca-n sânul lui Avram. Ca-n Rai.
Văd cum dorm. Văd vise. Văd trecutul și viitorul. Sunt prezent
Oriunde vrea sufletul meu. Sunt călare pe un înger, ca și cum
Aș fi un sălbatic în căutare de ceaiuri stelare. Câtă răbdare
Pe Cel de Sus. Mă lasă să văd prin gaura cheii, treburi inutile
Dar grave. Îmi dau seama că sunt. E greu de crezut.
Iubita îmi dă amănunte, îmi spune să mă bucur ori de câte ori
Exist. Are argumente. Sunt viu. Ca să vezi ce chestie ciudată
E viața. Viața oricui ar putea să locuiască într-un înger. Cu
Ziua, cu secundele, în chirie într-un înger. Deja am un fel de
Început de un fel de aripi pe gând. Iată cum zbor…
Marin Ifrim


