Suntem în secolul XXI și încă avem o civilizație criminală!
Pamlet
Pun pariu cu cine vrea că Ion Iliescu, Petre Apaca și ăla urât la față, Voican, asasinii tovarășului Ceaușescu ot Târgoviște, nu vor face nici măcar o secundă de pușcărie. Aceste creaturi nu aparțin speciei umane, nu pot fi pedepsite din punct de vedere creștin. Ei au regulile lor. Nu aparțin legilor (inter)naționale, sunt criminali în serie cu voie de la natura lor, o natură artificial-arificializată. Au staborul lor. Îmi pierd vremea cu astflel de molii ale istoriei. Pisoiul meu e mult mai justițiar decât căcănarii plătiți să se căcănească legal. Își face nevoile unde trebuie, cere mâncare când știe că există așa ceva, se spală pe trup ca și cum și-ar da cu rouă de salcâm înflorit. Vorbesc despre un animal mai om decât Iliescu și ceilalți. Trebuie să ne recuperăm țara. Securiștii sunt trecători, noi suntem nemuritori. Acum vreo cinci decenii, când în țară erau genii adevărate, unchiul meu îmi tot spunea că una-i alta și degeaba eu frământ pământ numai bun de-un mormâmt. Că totul este făcut, prefăcut și stricat din greu fără nici un Dumnezeu. Mai rău de atât nici nu s-ar fi putut. Iliescu, Apacatul și Gelu Neglad și Nememomeruat sunt doar o încercare de produs ceață. Se trage de timp. Se trage în timp. Există pușcărie și dincolo de viață. La mine la țară babele de odinioară aveau o urare tradițională pentru astfel de creaturi: ”Mânca-i-ar hiermii”. De ăștia trei nu se vor atinge nici măcar ”hiermii”. Vor deveni un fel de fluturi zburând în jurul unor becuri care produc întuneric. Nici pe cei din dosul lor nu-i așteaptă un timp favorabil. Toți răspundem pentru câte ceva, inclusiv pentru nimic, dar mai ales pentru răul din noi, un rău profund, venit din bezna ancestralității. Nu-mi doresc să plece din această lume cel care l-a înlocuit pe Ceaușescu. Aș vrea să trăiască și să se automutileze cu 7,62, tot la Târgoviște, la locul locului în care a luat un loc. Suntem în secolul XXI și încă civilizația noastră e criminală. Eu și pisoiul meu, dar și consoarta mea de zi cu zi, nu omorâm decât câte un țânțar sau vreo muscă. Din motive de igienă. Ca să omori o pasăre, un animal sau un om înseamnă că nu ești decât de partea întunericului. Uneori până și luna de pe cer traduce lumina într-un stil de rock al moroilor. A nu se confunda rock-ul adevărat cu hora dracilor patriotarzi, cei cu stângul pe tobă. Muzica e muzică, patria e patrie, dracii, nu dacii, sunt peste tot. Nu suntem în țara lui Dracula? Eu îmi iubesc această țară aflată într-o agonie consistentă. Îmi respect prietenii, spiritualitățile, copiii, iubita etc. Nu-i pot înțelege pe cei care nu respectă nimic. Cred că nu au duh și nici tămâie în colărezii lor bugetați.
Marin Ifrim, 02.06.2018


