Nu știu dacă ați observat, presa română a cam dispărut, a fost confiscată de fel de fel de trusturi cu eghileți sau pur și simplu a renunțat la ambiția ei de a scormoni prin gunoaiele societății în genere. A ajuns ca un fel de pisic dopat cu de toate, cu sosuri și răsfățeli, cu pupiciuri politice de catifea pe o parte și șmirghel pe dos. Nu mai avem mass-media. Televiziunile sunt mai mult decât toxice, se manupulează pe ele însele. Trebuie să ai urechile lui Ulise și să te legi de catarg ca să ajungi acasă nedeformat. Nu cred că există țară mai păducheată și căpușată decât acest colț de rai simbolic. Încerc să pricep despre ce este vorba, caut explicații, dincolo de cufurelile lui Cristoiu, SR(i)Stănescu, cetepopescu și alte murături expirate. Nu e deloc bine. Manipularea e o iluzie a puterilor de tot felul. Natura nu manipulează. Eu nu-mi pot manipula nici măcar pisoiul. E un animal cu principii ancestrale. Nu se lasă dus nici de luxul pe care il ofer. E imun deși îmi mulțumește în felul său de animal credincios. Îl învăț să nu mânânce păsări zburătoare. Le visează din timpuri egiptene. Iese la fereastră și jinduie, i se scurg mustățile. Ne putem educa unii pe alții. Răul născut rău trebuie să nu se mai nască. E doar o idee de om care acceptă și răul. Dar nu așa. Mă tot uit la cei din vârful țării. Nu-i pot judeca. Nu sunt în măsură. Mă deranjează că nu au nici abilitatea pisicilor sau a câinilor. Nici măcar papagali nu pot fi. Au în ei ceva de porc și ceva de curve proaste, chiar dacă tot timpul știu cu ce și cum se drege populimea. Toți sunt doctori. Le-o veni vremea să nu le mai vină acest tupeu de zei ai secundei. Se vor desfășura prin cimitire, vor împuți și liliacul. Asta e menirea lor. Ceva de nimic foarte important.
Marin Ifrim, 24.12.2017


