Acum câteva luni, președintele Filialei Buzău a Ligii Scriitorilor din România, Dumitru K. Negoiță, mi-a adus trei cărți semnate de Elena Căpățână, membră a Ligii Scriitorilor. Pe distinsa doamnă am cunoscut-o ulterior, la o manifestare literară desfășurată la Școala Gimnazială din satul Ursoaia, comuna Viperești, Buzău. Am obiceiul impus mie însumi de a scrie despre toate cărțile primite. Nu prea pot să mă țin de cuvânt din zeci și zeci de motive. Uneori, trec câte doi trei ani până deschid vreo carte așezată la îndemână, oricând gata să fie citită. O frunzăresc, cum se spune, și o las să mai aștepte. Nu sunt critic literar și nu pot funcționa pe „pilot automat”. După lectură, cărțile respective ajung la cunoștințele mele din lumea literară sau în bibliotecile școlare. Îmi place să dăruiesc cărți. Cărțile trebuie „să circule”. Am plămânii plini de praf de bibliotecă și vreau ca, măcar acasă, să nu simt această pulbere de aur cum îmi intră în ochi și în nări. Cu ani în urmă, când am mutat vreo 25 000 de cărți, dintr-un spațiu în altul, mi s-au tocit „buricele degetelor”, amprentele, ca să zic așa. Parcă îmi polizasem vârful fiecărui deget. Am iubit cărțile imediat ce am învățat să citesc. Le iubesc și acum. Le caut cum caută un pescar locul ideal pentru pasiunea sa. Am dăruit mii de cărți. Partea frumoasă a vieții mele o datorez cărților. Inclusiv cărții mele de muncă, un mic roman care m-a dus până dincolo de malul pensionării. Despre autoarea ale cărei cărți urmează să le prezint, nu știu prea multe. Inginer de profesie, din câte am înțeles eu, în prezent, aceasta desfășoară o activitate mai rară, cea de „practician de bază de vindecare recognitivă. Practician Certificat de Reconectare”. Sunt termeni științifici cu care va trebui să ne obișnuim, altfel ne mănâncă stresul și azotul din legume, sau cromozomii din dotare. Am făcut această lungă introducere pentru a încerca să mă conving că am ce învăța de la o asemenea autoare de cărți. Și acum, la tablă! La explicații…
„Psaltirea iubirii”
Volum eminamente religios, apărut în format de buzunar, la Editura „Teocora” din Buzău, cu un „cuvânt înainte” semnat foarte modest: „Părintele Mihail” (Piatra Neamţ): „Adaptarea Psalmilor, pe care o realizează autoarea prezentului volum, este cea mai cutezătoare inițiativă din toată istoria acestei creații biblice. Nimeni n-a încercat să elimine ceea ce era deranjant auzlui și voii lui Dumnezeu, a acelor imprecații dușmănoase la adresa <neamurilor> și a <dușmanilor>. Nimănui nu-i este permis să-i impună lui Dumnezeu pedepsirea păcătoșilor. Mântuitorul Hristos ne poruncește să-i iubim pe vrăjmași, să ne rugăm pentru ei și să le facem bine. În acest sens Psalmii Vechiului Testament, în această variantă adaptată, se încadrează minunat principiile Noului Testament”. Scurt și cuprinzător, limpede și iute. Aproape că nu mai am ce să adaug, drept pentru care nu-mi rămâne decât să citez absolut la întâmplare din cei 50 de psalmi: „Fericit este bărbatul care face parte din sfatul credincioșilor, care îi ajută să se mențină pe Cale și îi sfătuiește pe cei păcătoși și pe hulitori să se îndrepte spre Cale” (Psalmul 1); „Doamne, cât s-au înmulțit cei ce Te manifestă pe Tine! Mulți își recunosc greșelile (3); „Doamne, cu iubirea Ta m-ai mustrat pe mine, cu răbdarea Ta m-ai cercetat”. Nu e vorba despre simple și foarte spiritualizate aforisme, ci de un întreg concept, o viziune convingătoare a felului în care unii oameni au astfel de percepții greu de explicat fără să ai voința inițierii întru dumnezeire. După părintele Mihail, în loc de prefață, Dumitru K. Negoiță concluzionează: „Cum rezultă din întreaga lucrare, autoarea înalță iubirea, bucuria, mângâierea și veselia Domnului, încercând s-o apropie de smeriți și de cei drepți la inimă”.
„Decembrie de poveste”
Acesta e titlul celei de-a doua cărţi a Elenei Căpățână. Versuri apărute tot la „Teocora”, în 2017. O carte de lux tipografic, destinată copiilor, scrisă cu o intuiție de pedagog. Tot volumul este dedicat, explicit, rimat și ritmat, plin de volute epice cu tâlc, numai și numai lunii Decembrie. Pare mai degrabă o piesă de teatru, deși poezia e bine articulată, are toate ingredientele necesare gustului pretențios al copiilor acestor timpuri meta-electronice: „Decembrie e luna-n care/soșește iarna-n calendar,/dar și atunci când fiecare/Scotocește-n buzunar/Ca bilanțul să și-l facă/ Și-o analiză pentru-un an/Ce a trecut. Să vadă dacă/Eforturile-au fost în van.” Și urmează o suită de poeme demonstrative, educative, curate, pline de încărcături sentimentale firești, cuvinte umanizate la maxim.
„Bucuria primăverii”
Carte de povestiri scurte, apărută la aceeași editură „Teocora”, în condiții grafice deosebite. Carte pentru copii, scrisă în același stil atractiv. Autoarea are vocația dăruirii gândurilor bune, este, prin excelență, o emițătoare de unde pozitive, relaxante, viguroare prin silențiozitatea cu care poate coopta atenția oricărui cititor de bună credință. De ce „Bucuria primăverii”? Ne lămurește chiar Elena Căpățână: „Trăim astăzi într-o lume dominată de interese materiale, în care omul este prețuit după mărimea vilei pe care o are, a contului bancar, după puterea pe care o afișează și prin autoturismul pe care îl conduce. Este o lume în care omul a uitat să trăiască, viața lui fiind împărțită între multinaționala la care lucrează de la 9 dimineața, supermarketul cu produse gata preparate deschis până la miezul nopții și apartamentul pe care nu-l prea vede în lumina zilei. Este o lume îngrijorată de poluare, de încălzire globală, topirea ghețarilor, dar în care omul a uitat fericirea clipei petrecute într-o poieniță plină cu flori, în mijlocul unei păduri cu arbori seculari. A venit timpul să ne trezim! Natura se străduiește de mii de ani să ne arate cum se trăiește armonios”. Povestirile sunt insertate cu versuri. Toate au rost în carte. Impactul unor astfel de mesaje ecologice nu are cum să nu influențeze micul cititor și nu numai. Câți dintre noi ne mai amintim cum arăta anotimpul acesta, primăvara, pe vremea când chiar eram copii și când manualele școlare erau mult mai convingătoare și mai reglate „climatic” față de cele de acum? Sincer să fiu, cărțile Elenei Căpățână m-au bine dispus. Am senzația că am mai recuperat câte ceva din rezerva pe ducă a nostalgiilor specifice omului de rând, nealterat de această eră electronică…
Marin Ifrim, 16.07.2017



![]() |
Referinţă Bibliografică |